Nota 7.9 / 10 din 577 voturi 1 - cea mai mica nota
10 - cea mai mare nota
Risc scazut*
* Conform voturilor utilizatorilor
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
faina neagra se face din endosperma bobului de grau si 10% tarate.
Beneficii:
-
Previne afectiunile colonului
-
Scade nivelul de radicali liberi la nivel celular
-
Intareste imunitatea
-
Diminueaza colesterolul
-
Impiedica ingrasarea deoarece confera satietate
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Faina neagra nu poate fi pastrata mult timp, pentru ca grasimile din germeni rancezesc repede.
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraĊ£i Ċi peste 0,05 mg/l nitriĊ£i poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Descriere:
Exista 2 tipuri de drojdie – cea folosita in fabricarea berii si cea folosita in industria alimentara. Drojdia de bere este bogata in:
-
Acid folic
-
Complexul de vitamina B (fara B12)
-
Potasiu
-
Tiamina
-
Niacina (vitamin B3)
-
Crom
-
Seleniu
-
Zinc
Alte valori nutritionale (per 2 linguri):
-
116 calorii
-
70 mg de sodiu
-
13 g de carbohidrati
-
6 g de fibre
-
16 g de proteine
-
0 grasimi
Conform Codex Alimentarius, drojdia se regaseste in grupa 12.8 Drojdie si produse din drojdie: inclusiv drojdia folosita in brutarii si produsele orientale folosite in productia bauturilor alcoolice.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
hidroxianisol butilat - 200 mg/kg 15
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), drojdia poate contine:
-
Esteri de sorbitan (E 491-495) - numai drojdie uscata Èi drojdie pentru panificatie
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de drojdie poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv (crampe, balonari, gaze)
-
Candida
Consumul de drojdie nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului.
Iodul este un oligoelement esential pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.
Sarea iodata lupta impotriva:
-
tulburarilor de memorie
-
scaderii capacitatii de concentrare
-
stimuleaza producerea hormonilor tiroidieni
Cantitatea de iod in sare in Romania, stipulata prin HG nr 1904/2006, este de 30 mg/kg sare sub forma de iodat sau de iodura de potasiu.
Se recomanda consumul a:
-
100 mcg de sare iodata pe zi in cazul copiilor
-
150 mcg/zi in cazul adultilor.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Studiile au aratat ca dupa 4 ani de functionare a Hotararii de Guvern nr 1904/2006, numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, de la 235 la 431 de cazuri in 2006. Si numarul hipertiroidiilor s-a dublat: de la 3127 cazuri in 2001 la 6387 cazuri in 2006.
Descriere:
Cele mai cunoscute grasimi vegetale sunt:
-
Ulei de floarea soarelui, de masline sau porumb
-
Ulei de nuca de cocos, de rapita sau in
-
Unt, margarina
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, grasimile vegetale se regasesc in categoria 02.0 Grasimi si uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri). Aditivi pe care ii pot contine:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esterii glicerici ai acidului diacetiltartric cu acizi grasi - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de grasimi vegetale poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Boli cardiovasculare
-
Obezitate
Consumul de grasimi vegetale nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Sinonime: ELAEIS GUINEENSIS
Descriere:
Uleiul de palmier (procesat) contine (per lingura):
-
120 calorii
-
13,6 g de grasimi (dintre care aproximativ 50% saturate, 40% mononesaturate si 10% polinesaturate)
-
2,17 mg de vitamina E
-
1,1 mcg de vitamina K
-
0 carbohidrati
-
0 proteine
Uleiul de palmier poate fi extras fie din pupla rosie a fructului de palmier (ulei de palmier rosu) sau din semintele aceluiasi fruct (ulei de palmier nucleu). Ceea ce ramane dupa extragerea din uleiul rosu a tuturor vitaminelor bune pentru cosmetica este ulterior rafinat, dezodorizat, albit si partial sau total hidrogenat, rezultand uleiul de palmier alb. Acesta este preferat industriei alimentare, iar uleiul rosu este isi dovedeste eficienta in cosmetica.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul de palmier se regaseste in categoria
02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa
02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa
02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante(produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), uleiul vegetal poate contine:
-
Acid lactic (E 270)
-
Acid ascorbic (E 300)
-
Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
-
Extract bogat în tocoferol (E 306)
-
Alfa-tocoferol (E 307)
-
Gama-tocoferol (E 308)
-
Delta-tocoferol (E 309)
-
Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
-
Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
-
Lecitine (E 322)
-
Acid citric (E 330)
-
Citrati de sodiu (E 331)
-
Citrati de potasiu (E 332)
-
Citrati de calciu (E 333)
-
Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
-
Extracte de rozmarin (E 392)
-
Dimetilpolisiloxan (E 900)
-
Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de palmier poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Boli cardiovasculare (cresterea colesterolului)
-
Probleme la nivelul ficatului
-
Toxicitate la nivelul organelor (in cazul uleiului de palmier procesat)
Consumul de ulei de palmier nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Sinonime: E472
Functii: Emulgator, stabilizator
Descriere:
-
Esteri ai grasimilor sintetice, produsi din glicerol, acizi grasi naturali si alti acizi organici (acetic, lactic, tartric, citric). Acizii grasi sunt in principal de origine vegetala, dar pot fi folosite si grasimi de origine animala.
Tipuri de esteri ai mono si digliceridelor
-
E472a Esteri ai mono si digliceridelor cu acidul acetic
-
E472b Ester ai mono si digliceridelor cu acidul lactic
-
E472c Esteri ai mono si digliceridelor cu acidul citric
-
E472d Esteri ai mono si digliceridelor cu acidul tartric
-
E472e Esteri ai mono si digliceridelor cu acidul diacetiltartric
-
E462f Esteri combinati (tartric, acetic) ai mono si digliceridelor
Doza zilnica recomandata: Nedeterminata, exceptand 30 mg/kg corp acid tartric pentru E472d-f.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Nu se cunosc efectele secundare ale acestor ingrediente
Sinonime: E282
Functii: Conservant
Descriere:
-
Sarea de calciu a acidului propionic, un acid natural prezent in cantitati mici in multe produse alimentare.
-
Conservant artifcial sau natural, este utilizat impotriva mucegaiurilor.
-
Poate fi produs si de catre bacteriile din intestine.
In Codex Alimentarius are denumirea de E282.
Doza zilnica este nelimitata.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
-
Poate induce simptome asemanatoare crizei de vezica biliara.
Sinonime: E200
Functii: conservant
Descriere:
-
se regaseste in fructele arbustului Sorbus aucuparia.
Nu este eficient impotriva bacteriilor, dar protejeaza produsele alimentare de mucegaiuri si drojdii.
Utilizare: in iaurturi si alte produse lactate fermentate, salate de fructe, produse de cofetarie, limonada, branza, paine de secara, prajituri si produse de panificatie, pizza, fructe de mare, suc de lamaie, cidru si supe.
Este admis a se folosi in cantitati cuprinse intre 200 mg/kg si 2000 mg/kg in aproape toate tipurile de produse alimentare.
-
Doza zilnica: pana la 25 mg/kg corp, doza la care nu au fost semnalate efecte secundare.
In Codex Alimentarius are numarul E200 si face parte din categoria E-urilor suspecte.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
-
Nu este permis in produse pentru sugari si copii mici.
Acidul sorbic nu este un produs toxic, dar unele persoane pot prezenta reactii alergice.
Posibile efecte adverse:
Distruge vitamina B12.
Descriere:
Valori nutritionale:
-
Otet de mere (per lingura): 1 mg de calciu; 0,7 mg de magneziu; 1,2 mg de fosfor; 10,8 mg de potasiu; 3 calorii; 0 grasimi
-
Otet din vin rosu (per lingura): 0,9 mg de calciu; 0,1 mg de fier; 0,6 mg de magneziu; 1, 2 mg de fosfor; 5,8 mg de potasiu; 3 calorii; 0 grasimi
-
Otet balsamic (per lingura): 4,3 mg de calciu; 0,1 mg de fier; 1,9 mg de magneziu; 3 mg de fosfor; 17,9 mg de potasiu; 3,7 mg de sodiu; 14 calorii
-
Otet distilat – alb (per lingura): 0,9 mg de calciu; 0,1 mg de magneziu; 0,6 mg de fosfor; 0,3 mg de potasiu; 3 calorii
Conform Codex Alimentarius, otetul se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate, produse proteice, grupa 12.3 Oteturi: lichide produse prin fermentarea etanolului dintr-o sursa potrivita (vin, cidru, etc).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Acesulfam de Potasiu - 2000 mg/kg
-
Aspartam - 3000 mg/kg
-
Benzoati - 1000 mg/kg
-
Caramel amoniacal - 1000 mg/kg
-
Caramel sulfit de amoniu - 50000 mg/kg
-
Neotam - 12 mg/kg
-
Polivinilpirolidona - 40 mg/kg
-
Zaharina si sarurile ei de sodiu, potasiu si calciu - 300 mg/kg
-
Sucraloza (triclorogalactosucroza) - 400 mg/kg
-
Sulfiti - 100 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), otetul poate contine:
-
Zaharuri si melase, caramelizate (E 150a-d)
-
Dioxid de sulf – sulfiti (E 220-228)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de otet poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Arsuri la stomac
-
Iritatii la nivelul gatului si esofagului
-
Interactiuni asupra efectului anumitor medicamente
-
Ulcer
-
Scaderea nivelului de potasiu (atunci cand este folosit pe termen lung)
Consumul de otet nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Acidul ascorbic sau vitamina C are rol de antioxidant, neutralizand efectele nocive ale radicalilor liberi.
Conform Codex Alimentarius, acidul ascorbic poate fi folosit ca regulator de aciditate, antioxidant si agent de tratare a fainii.
Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la:
-
functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor
-
participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
-
previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale
-
are rol de echilibrare a sistemului imunitar
Acesta se poate regasi in urmatoarele produse:
-
14.1.2.1 Suc de fructe - gmp
-
14.1.2.3 Concentrat pentru suc de fructe – gmp
-
14.1.3.1 Nectar de fructe – gmp
-
14.1.3.3 Concentrat pentru nectar de fructe – gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 300 – Acid Ascorbic.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acidul ascorbic poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de acid ascorbic poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv (crampe, diaree)
-
Probleme la nivelul rinichilor (pietre la rinichi)
-
Ameteli
-
Oboseala
-
Modificari la nivelul ADN-ului, ce pot rezulta in cancer
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
-
Probleme la nivelul dintilor (eroziune dentara)
Consumul de acid ascorbic nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Food and Drug Administration recomanda un consum zilnic de vitamina C de:
-
> 90 mg - barbati
-
> 75 mg – femei
Descriere:
-
molecule de proteine sau proteide fara de care celule vii nu pot infaptui reactii complexe intr-un timp scurt, la temperatura mediului inconjurator.
Au functia de
a digera hrana, descompunand-o in fragmente atat de mici incat sa poata trece in sange prin porii minusculi ai intestinelor. De asemenea, au rol important in
absorbtia nutrientilor din alimente si
eliminarea reziduurilor nefolositoare din organism.
Este intalnit la toate organismele animale, vegetale si in microorganism sub denumirea de
biocatalizatori.
Enzimele din organismal uman se impart in 2 categorii:
-
Enzime metabolice - Sunt enzimele din interiorul celulelor
-
Enzime digestive - sunt elementele-cheie in:
Enzimele se gasesc in:
-
fructele si legumele crude
-
laptele proaspat - nefiert, nepasteurizat
-
cerealele si semintele germinate
-
alte alimente vii: oua crude, miere de albine proaspata
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de enzime nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Functii: liant in produsele din grau, confera elasticitate si porozitate aluatului framantat din faina cerealelor
Descriere:
-
substanta proteica densa, vascoasa, moale si elastica, prezenta in boabele si in faina cerealelor, mai ales in cea de grau, formatÄ in principal dintr-un amestec de gliadina si glutenina
-
este obtinuta din faina cerealelor dupa indepartarea amidonului
-
este o denumire generica folosita pentru proteinele tuturor cerealelor, care se impart in prolamina, glutelina, albumina si globulina
-
faina cu continut mai mare de gluten este de mai buna calitate si este folosita pentru produse de panificatie superioara
-
continutul redus de gluten confera produselor de panificatie un volum mai mic, forma aplatizata si o durata scazuta de mentinere a prospetimii
-
glutenul suficient de elastic si extensibil asigura obtinerea produselor bine dezvoltate, cu porozitate fina si uniforma, cu peretii porilor uniformi
-
glutenul excesiv de rezistent conduce la obtinerea de produse nedezvoltate si cu miezul dens
-
intoleranta la gluten, numita si boala celiaca, este o boala transmisa pe cale ereditara, ce se manifesta prin imposibilitatea sistemului digestiv de a digera glutenul din alimente. Cel mai adesea intoleranta la gluten se manifesta prin paloare, diaree, scadere in greutate, crampe abdominale, anemie. Intoleranta la gluten se trateaza prin regim alimentar.
Reactii adverse:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Da
- Expunere multipla, cumulativa:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu
- Neurotoxicitate:
- Nu
- Genotoxicitate / Mutagenicitate:
- Nu
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu
- Ecotoxicologie:
- Nu exista informatii
- Cancer:
- Nu
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Contaminati:
- Nu exista informatii
- Riscuri profesionale:
- Nu exista informatii
- Modificari celulare:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Etichetarea alimentelor de larg consum din comertul alimentar obligÄ producatorii alimentari sa declare existenta glutenului, normativ inclus în Codex Revised Standard 1999.
Acest normativ a fost preluat de Uniunea Europeana prin decizia 2003/89/EC, declararea glutenului in compozitie indiferent de produs si scopul pe care il îndeplineste este obligatorie deoarece glutenul celor patru cereale sunt declarate a fi alergen.
