Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Faina alba prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (125 g):
- 455 de calorii
- 96 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 13 g de proteine
- <1 g de grasimi
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina alba se regaseste in grupa 06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa 06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
- Acnee
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraţi şi peste 0,05 mg/l nitriţi poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Citeste mai mult
Descriere:
-
amestec de grasimi vegetale si uleiuri partial hidrogenate si nehidrogenate
Pentru obtinerea margarinei sunt folosite uleiuri vegetale naturale rafinate precum: uleiul de floarea soarelui, de rapita, de soia sau de in. Aceste uleiuri contin in mod natural vitamina E si acizii grasi esentiali Omega 3 si Omega 6.
In uleiuri se pot adauga vitaminele liposolubile A si D. Uneori se suplimenteaza si cantitatea de vitamina E.
Pentru a face uleiurile tartinabile, acestea se amesteca cu o cantitate mica de grasime vegetala (de palmier sau de cocos).
Siguranta/Rating ingredient:
Desi sunt folosite uleiuri si grasimi, partea lor cea mai pretioasa din punctul de vedere al sanatatii se distruge prin procesul de hidrogenare.
Consumul de margarina nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E475; ESTERI AI ACIZILOR GRASI CU POLIGLICEROL
Descriere:
Se folosesc pe post de emulgatori si stabilizatori.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile sub denumirea E 475 – Esteri poliglicerici ai acizilor grasi.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de esteri poliglicerici ai acizilor grasi poate cauza:
Se recomanda un consum zilnic de pana la 25 mg/kg corp.
Citeste mai mult
Sinonime: E 471, MONO- SI DIGLICERIDELE ACIZILOR GRASI
Functii: emulgator
Descriere:
Mono- si digliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi, derivati din trigliceride, care reprezinta componenta principala a grasimilor. Mono- si digliceridele sunt, de obicei, derivate din uleiuri vegetale, dar pot fi obtinute si din surse animale.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E471, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: emulgator, corector de aciditate, antiaglomerant si spumant.
CUM SE FOLOSESC MONO- SI DIGLICERIDELE ALE ACIZILOR GRASI
Mono- si digliceridele acizilor grasi prezinta mai multe functii in industria alimentara si nu numai. Iata principalele:
1. Emulgator
- Stabilizeaza amestecurile de grasime si apa, prevenind separarea acestora.
- Exemple: margarina, inghetata, sosuri, ciocolata.
2. Stabilizator de textura
- Imbunatateste consistenta produselor de panificatie si cofetarie.
- Ajuta la mentinerea unui aluat mai elastic si la pastrarea volumului produselor.
3. Antispumant
- Reduce formarea spumei in timpul proceselor de fabricatie.
- Folosit in produse lichide precum bauturi instant sau sosuri.
4. Antiaglomerant
- Impiedica lipirea sau aglomerarea particulelor in pulberi sau mixuri uscate.
- Exemple: pudre pentru ciocolata, lapte praf.
5. Prelungirea duratei de viata
- Prin stabilizarea emulsiei si imbunatatirea texturii, contribuie indirect la cresterea termenului de valabilitate.
UTILIZARE
Mono- si digliceridele sunt folosite in principal ca emulgatori in diverse industrii:
Industria alimentara
- Produse de panificatie (paine, prajituri, produse congelate)
- Margarina si unturi vegetale
- Produse lactate (inghetata, smantana batuta)
- Bauturi instant si ciocolata
Industria cosmetica si farmaceutica
- Crema si lotiuni pentru piele
- Suplimente nutritive si capsule farmaceutice
Ele imbunatatesc textura, prelungesc termenul de valabilitate si stabilizeaza emulsia grasime-apa.
DOZA ZILNICA MAXIMA
Conform Regulamentului CE 1333/2008, consumul de mono- si digliceridele ale acizilor grasi nu este restrictionat in acest moment, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana:
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, emulgatorul mono- si digliceridele ale acizilor grasi poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 471 - Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU MONO- SI DIGLICERIDE ALE ACIZILOR GRASI
1. Consumul excesiv poate creste aportul de grasimi, contribuind la obezitate sau tulburari metabolice.
2. Unele persoane pot fi sensibile la mono- si digliceridele provenite din uleiuri hidrogenate, care pot contine acizi grasi trans.
In general, utilizarea in cantitati alimentare normale este considerata sigura.
INTREBARI FRECVENTE
1. Sunt mono- si digliceridele considerate periculoase?
Nu, atunci cand sunt consumate in cantitati uzuale in alimente, sunt considerate sigure de catre EFSA si alte autoritati internationale.
2. Pot fi folosite de vegetarieni sau vegani?
Depinde de sursa: pot fi de origine vegetala (uleiuri vegetale) sau animala (grasimi animale). Eticheta nu intotdeauna specifica sursa.
3. Au efecte asupra colesterolului?
Mono- si digliceridele in sine nu cresc colesterolul, dar daca provin din uleiuri hidrogenate, pot contine grasimi trans care pot afecta profilul lipidic.
4. Se gasesc doar in alimente procesate?
Cel mai des, dar sunt folosite si in suplimente, produse farmaceutice si cosmetice pentru proprietatile lor emulsificante.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA - Opinion on the re-evaluation of mono- and diglycerides of fatty acids (E 471) as food additive in foods for infants below 16 weeks of age and follow-up of their re-evaluation as food additives for uses in foods for all population groups - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2021.6885
2. Food and Safety Platform EU - What are emulsifiers and what are common examples used in food? - https://foodsafetyplatform.eu/knowledge/articles/what-are-emulsifiers-and-what-are-common-examples-used-in-food/
3. InfoCons - E471 -Mono- si Digliceridele acizilor grasi - https://infocons.ro/aditivi/e471-mono-si-digliceridele-acizilor-grasi/
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Sinonime: TRICITRAT DE SODIU, E 330
Functii: agent de aroma, acidifiant, conservant
Descriere:
CE ESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este un acid organic slab, intalnit in mod natural in citrice precum lamai si portocale. Acidul citric poate fi obtinut prin fermentatie biologica a carbohidratilor cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus niger sau prin extractie din fructe citrice.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E330, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: regulator de aciditate, antioxidant, agent de mentinere a culorii si sechestrant.
Acidul citric nu trebuie confundat cu acidul ascorbic (vitamina C); desi ambele pot fi prezente in aceleasi alimente, rolurile lor in organism si in industria alimentara sunt diferite.
UNDE SE FOLOSESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este extrem de versatil si utilizat intr-o gama larga de domenii:
- industria alimentara - ca agent de acidifiere, conservant si aromatizant in bauturi racoritoare, gemuri, jeleuri, dulciuri, produse lactate si sosuri;
- industria farmaceutica - pentru reglarea pH-ului medicamentelor, imbunatatirea solubilitatii anumitor substante active si in produsele efervescente;
- cosmetica si ingrijire personala - in creme, sampoane, geluri de dus, exfoliante, datorita proprietatilor sale antioxidante si de reglare a pH-ului;
- curatenie si uz casnic - in detergenti, produse de curatare a calcarului, solutii de degresare.
CE FUNCTII ARE ACIDUL CITRIC ATUNCI CAND ESTE FOLOSIT IN PRODUSELE ALIMENTARE
Acidul citric are mai multe functii in produsele alimentare. Principalele functii sunt:
Reglator de aciditate / acidifiant
- ajusteaza pH-ul produselor alimentare pentru a obtine gustul dorit (ex. bauturi racoritoare, gemuri, sosuri).
- contribuie la conservarea alimentelor prin inhibarea dezvoltarii microbilor sensibili la aciditate.
Conservant / inhibitor de oxidare
- actioneaza ca antioxidant prin sechestrarea ionilor metalici care ar putea accelera oxidarea grasimilor si colorantilor.
- previne decolorarea sau alterarea gustului produselor alimentare sensibile la oxidare (ex. sucuri de fructe, sosuri).
Sechestrant / chelator
- leaga ionii metalici (ex. calciu, fier, cupru), prevenind reactii nedorite care ar afecta culoarea, textura sau stabilitatea alimentului.
Agent de imbunatatire a gustului / aromatizant
- adauga un gust acrisor placut in bauturi, bomboane, sosuri, dulceturi si alimente procesate.
Agent de efervescenta
- in combinatiile cu bicarbonat de sodiu, produce CO2, fiind utilizat in prafuri de copt, bauturi efervescente si produse efervescente farmaceutice.
Stabilizator al colorantilor si al aromei
- protejeaza pigmentii naturali si aroma alimentelor sensibile la oxidare.
DOZA MAXIMA ADMISA DE ACID CITRIC PE ZI
In alimentatie, acidul citric este considerat sigur, iar in Europa este autorizat ca aditiv alimentar E330 fara limita specifica de doza maxima. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
BENEFICII PENTRU SANATATE
- Contribuie la cresterea absorbtiei de minerale precum calciu si magneziu.
- Are efect antioxidant, protejand celulele de stresul oxidativ.
- Poate ajuta la prevenirea formarii pietrelor la rinichi prin chelarea calciului.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana: Acidul citric este reglementat ca aditiv alimentar sub codul E330 si este considerat sigur pentru consum uman, conform Regulamentului (UE) nr. 231/2012.
SUA: FDA clasifica acidul citric ca GRAS (Generally Recognized As Safe).
Alte reglementari se aplica in functie de domeniu (cosmetic, farmaceutic), urmarindu-se standardele de puritate si utilizare.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU ACIDUL CITRIC
1. In cantitati mari, poate provoca iritatii ale mucoaselor orale sau gastrice.
2. Expunerea prelungita poate deteriora smaltul dentar datorita aciditatii ridicate.
3. Acidul citric poate creste aciditatea gastrica temporar sau poate afecta solubilitatea anumitor medicamente - antiacide, medicamente sensibile la pH (unele antibiotice, inhibitori de protoni).
4. Alergia imunologica reala la acid citric pur este extrem de rara. Simptomele pot include: urticarie (eruptii pe piele), prurit (mancarimi). In cazuri foarte rare, reactii severe (anafilaxie, foarte putin documentate).
INTREBARI FRECVENTE DESPRE ACIDUL CITRIC
1. Acidul citric este natural sau sintetic?
Poate fi ambele: natural din citrice sau produs prin fermentatie industriala.
2. Acidul citric poate cauza probleme digestive?
In cantitati mari, poate provoca disconfort gastric.
3. Acidul citric poate deteriora dintii?
Da, consumul excesiv de alimente sau bauturi cu acid citric poate contribui la eroziunea smaltului dentar. Un studiu efectuat de cercetatorii germani a demonstrat ca un consum mare de acid citric poate duce la eroziune dentara (aparitia cariilor), mai ales printre copii si adolescenti. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca a crescut consumul de sucuri, dulciuri si sosuri printre aceste doua categorii, iar aceste produse contin acid citric.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. Scientific Opinion on the re-evaluation of citric acid (E330) as a food additive - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2015.4010
2. Commission Regulation (EU) No 231/2012 of 9 March 2012 laying down specifications for food additives listed in Annexes II and III to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council Text with EEA relevance - https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2012/231/oj/eng
3. What Is Citric Acid, and Is It Bad for You? - https://www.healthline.com/nutrition/citric-acid
4. What Is Citric Acid (E330) In Food? Uses, Benefits, Safety, Side Effects - https://foodadditives.net/acidulents/citric-acid/
5. Scientific Opinion on the safety evaluation of the active substances citricacid (E330) and sodium hydrogen carbonate (E500ii), used as carbondioxide generators, together with liquid absorbers cellulose and polyacrylicacid sodium salt crosslinked, in active food contact materials - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2013.3152
6. InfoCons - Acidul citric E330 - https://infocons.ro/aditivi/e-330-acidul-citric/
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Descriere:
Exista 2 tipuri de drojdie – cea folosita in fabricarea berii si cea folosita in industria alimentara. Drojdia de bere este bogata in:
-
Acid folic
-
Complexul de vitamina B (fara B12)
-
Potasiu
-
Tiamina
-
Niacina (vitamin B3)
-
Crom
-
Seleniu
-
Zinc
Alte valori nutritionale (per 2 linguri):
-
116 calorii
-
70 mg de sodiu
-
13 g de carbohidrati
-
6 g de fibre
-
16 g de proteine
-
0 grasimi
Conform Codex Alimentarius, drojdia se regaseste in grupa 12.8 Drojdie si produse din drojdie: inclusiv drojdia folosita in brutarii si produsele orientale folosite in productia bauturilor alcoolice.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
hidroxianisol butilat - 200 mg/kg 15
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), drojdia poate contine:
-
Esteri de sorbitan (E 491-495) - numai drojdie uscata și drojdie pentru panificatie
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de drojdie poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv (crampe, balonari, gaze)
-
Candida
Consumul de drojdie nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Laptele praf poate fi:
-
Lapte praf simplu, nedegresat (26-40% grasime)
-
Lapte praf degresat (<1,5% grasime)
-
Zara praf (>4,5% grasime)
Lapte praf prezinta urmatoarele caracteristici (per portie, 1/3 cana):
-
80 calorii
-
8 g de proteine
-
12 g de carbohidrati
Conform Codex Alimentarius, Standardul 207-1999, laptele praf se regaseste in grupa 01.5 Lapte praf si pudra crema si analogi sub forma de pudra (simpla), subgrupa 01.5.1 Lapte praf si pudra crema (simpla): produse obtinute prin inlaturarea partiala a apei din lapte sau crema, produse in forma de pudra.
Acesta poate contine:
-
esteri de ascorbil (Ascorbyl palmitate si Ascorbyl stearate) - 500 mg/kg;
-
Butylated Hydroxyanisole - 100 mg/kg;
-
Butylated Hydroxytoluene - 200 mg/kg;
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi ai Glycerol - 10000 mg/kg;
-
Polydimethylsiloxane - 10 mg/kg;
-
Propyl gallate - 200 mg/kg;
-
Sucrogliceride - 10000 mg/kg;
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lapte praf poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv
Consumul de lapte praf nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului.
Iodul este un oligoelement esential pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.
Sarea iodata lupta impotriva:
- tulburarilor de memorie
- scaderii capacitatii de concentrare
- stimuleaza producerea hormonilor tiroidieni
Cantitatea de iod in sare in Romania, stipulata prin HG nr 1904/2006, este de 30 mg/kg sare sub forma de iodat sau de iodura de potasiu.
Se recomanda consumul a:
- 100 mcg de sare iodata pe zi in cazul copiilor
- 150 mcg/zi in cazul adultilor.
Siguranta/Rating ingredient:
Sarea iodata este un produs sigur pentru consumul zilnic, atunci cand este utilizata in cantitati moderate, conform recomandarilor nutritionale. Iodul adaugat in sare ajuta la prevenirea deficientelor de iod din organism, care pot afecta functionarea normala a glandei tiroide.
Consumul excesiv de sare, iodata sau neiodata, nu este recomandat si poate avea efecte negative asupra sanatatii.
Persoanele cu afectiuni tiroidiene ar trebui sa consulte un medic inainte de a consuma produse cu adaos de iod.
Citeste mai mult
Sinonime: E 300, VITAMINA C
Descriere:
Acidul ascorbic sau vitamina C are rol de antioxidant, neutralizand efectele nocive ale radicalilor liberi.
Conform Codex Alimentarius, acidul ascorbic poate fi folosit ca regulator de aciditate, antioxidant si agent de tratare a fainii.
Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la:
- functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor
- participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
- previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale
- are rol de echilibrare a sistemului imunitar
Acesta se poate regasi in urmatoarele produse:
- 14.1.2.1 Suc de fructe - gmp
- 14.1.2.3 Concentrat pentru suc de fructe – gmp
- 14.1.3.1 Nectar de fructe – gmp
- 14.1.3.3 Concentrat pentru nectar de fructe – gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 300 – Acid Ascorbic.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acidul ascorbic poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de acid ascorbic poate cauza:
- Reactii alergice
- Probleme la nivel digestiv (crampe, diaree)
- Probleme la nivelul rinichilor (pietre la rinichi)
- Ameteli
- Oboseala
- Modificari la nivelul ADN-ului, ce pot rezulta in cancer
- Interferente asupra efectului anumitor medicamente
- Probleme la nivelul dintilor (eroziune dentara)
Consumul de acid ascorbic nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Food and Drug Administration recomanda un consum zilnic de vitamina C de:
- > 90 mg - barbati
- > 75 mg – femei
Citeste mai mult
Sinonime: E262, ACETAT DE SODIU (E262I), DIACETAT DE SODIU (E262II)
Functii: conservant, agent de reglare aciditate
Descriere:
- E262i – acetat de sodiu
- E262ii – diacetat de sodiu (mixtura de acetat de sodiu si acid acetic)
Sare de sodiu a acidului acetic, obtinuta din acid acetic si carbonat de sodiu.
In mod natural este produs prin fermentatie bacteriana si, astfel, este prezent in toate produsele fermentate.
Comercial este obtinut prin fermentatia bacteriana a zaharului, melasei sau alcoolului sau prin sinteza chimica din acetaldehida.
Doza zilnica acceptata: pana la 15 mg/kg corp. Face parte din categoria E-urilor inofensive.
Siguranta/Rating ingredient:
- Nu prezinta efecte secundare, acetatii sunt componente normale ale celulelor tuturor organismelor. Ar trebui evitati numai de persoanele care au intoleranta la otet.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
