Cand sunt necesare 6 implanturi in loc de 4

de AlegeSanatos.ro 20 Aug 2026

Tags: implant implant dentar bruxism

Osul maxilar superior se comporta diferit fata de mandibula: este mai putin dens, mai poros, iar implanturile plasate in el castiga stabilitate primara mai greu. Aceasta particularitate anatomica sta la baza uneia dintre cele mai frecvente dileme din implantologia de reabilitare completa, si anume daca patru puncte de ancorare sunt suficiente sau daca arcada necesita sase.

Raspunsul nu tine de preferinta medicului si nici de o logica a lui „mai mult inseamna mai bine", ci de o evaluare clinica structurata pe criterii precise.
 

Anatomia osoasa dicteaza prima decizie

Protocolul All-on-4 a fost conceput si validat clinic pentru ambele arcade, iar la mandibula functioneaza foarte bine in marea majoritate a cazurilor. La maxilar, situatia este mai nuantata. Densitatea osoasa redusa face ca stabilitatea primara a fiecarui implant sa fie mai mica, ceea ce creste riscul de mobilizare in perioada de osteointegrare, adica in intervalul de patru pana la sase luni in care osul trebuie sa fuzioneze cu titanul.

Decizia clinica se bazeaza pe o clasificare a atrofiei alveolare, evaluata la trei pozitii predefinite per cadran, masurand dimensiunile verticale si orizontale ale crestei osoase. Pacientii fara atrofie sau cu atrofie minima (Clasa I) pot fi tratati cu patru implanturi inclusiv la maxilar, cu monitorizare atenta. Pe masura ce atrofia avanseaza, al cincilea si al saselea implant devin necesare nu pentru a adauga redundanta in mod arbitrar, ci pentru a compensa o suprafata de contact os-implant insuficienta. Cel de-al saselea implant redistribuie fortele masticatorii pe o baza mai larga, reducand solicitarea pe fiecare punct de ancorare in parte.
 

Bruxismul si fortele ocluzale ridicate schimba calculul

Exista o categorie de pacienti pentru care indicatia pentru o lucrare fixa pe sase implanturi apare indiferent de calitatea osului: cei cu bruxism sau cu presiune masticatorie semnificativ crescuta. La acesti pacienti, fortele nu se distribuie uniform si nici predictibil, iar un sistem cu patru implanturi este supus unor solicitari ciclice care pot compromite pe termen lung atat implanturile, cat si suprastructura protetica.

Un alt criteriu tehnic important este lungimea cantileverului posterior, adica portiunea de proteza care se extinde dincolo de ultimul implant. Cand aceasta distanta ar depasi 15 milimetri in varianta cu patru implanturi, sau cand arcada antagonista necesita suport in zona molarilor, al saselea implant devine solutia clinica indicata, nu o varianta de upgrade. Depasirea pragului de 15 mm genereaza momente de forta care pot fractura suprastructura sau pot induce pierdere osoasa marginala accelerata in jurul implanturilor posterioare.
 

Ce arata studiile comparative

Datele clinice disponibile ofera o imagine mai putin transanta decat ar sugera logica „mai mult e mai bine". Un studiu retrospectiv publicat in Journal of Clinical Medicine pe o cohorta de 943 de pacienti si aproape 6.000 de implanturi, cu o urmarire medie de cinci ani, a aratat rate de supravietuire ridicate si comparabile pentru ambele protocoale, atunci cand decizia de alocare s-a bazat pe criterii clinice structurate. Cu alte cuvinte, un All-on-4 bine indicat nu este inferior unui All-on-6 bine indicat.

Diferentele apar in alta parte. Un trial clinic randomizat multicentric publicat in Clinical Oral Implants Research in 2024, cu urmarire pe cinci ani, a documentat o incidenta a complicatiilor tehnice de 16,6% in grupul cu patru implanturi fata de 0% in grupul cu sase implanturi. Pacientii din grupul cu sase implanturi au raportat si o satisfactie functionala superioara, in special in ceea ce priveste vorbirea, la controalele timpurii. Acelasi studiu a consemnat o rata de supravietuire a implanturilor de 99,3% pentru grupul cu sase implanturi si de 100% pentru cel cu patru, diferenta nesemnificativa statistic provenind dintr-un singur esec precoce. Pierderea osoasa marginala la trei ani a fost usor mai redusa in grupul cu sase implanturi: 0,12 fata de 0,24 milimetri, date dintr-un studiu clinic randomizat separat publicat pe PubMed.

Concluzia practica a acestor date este ca sase implanturi nu prelungesc durata de viata a tratamentului fata de patru, dar reduc riscul de complicatii tehnice si pot oferi un confort functional mai bun in primele luni, mai ales la maxilar.
 

Lucrarea din 24 de ore si ce urmeaza dupa

Indiferent daca tratamentul implica patru sau sase implanturi, pacientul pleaca de regula cu dinti ficsi in 24 de ore de la interventie, beneficiind astfel de o lucrare fixa pe 6 implanturi sau pe 4, in functie de protocolul ales. Aceasta lucrare provizorie, montata imediat sau la scurt timp dupa plasarea implanturilor, are rolul de a asigura functia masticatorie si estetica pe durata osteointegrarii, nu de a fi solutia definitiva. Lucrarea definitiva se realizeaza dupa patru pana la sase luni, cand osteointegrarea este completa si medicul poate lua amprentele finale in conditii de stabilitate deplina. Confuzia dintre cele doua etape este frecventa si merita clarificata: dintii ficsi din prima zi sunt un element provizoriu functional, nu produsul finit al tratamentului.

Clinicile care aplica acest protocol in ambele variante folosesc planificare digitala 3D si ghidaj chirurgical, ceea ce permite plasarea precisa a implanturilor si reducerea timpului operator. Acesti factori sunt relevanti mai ales in cazurile cu sase implanturi, unde geometria de distributie este mai complexa. LLLDental, de pilda, integreaza planificarea digitala si ghidajul chirurgical in ambele protocoale, cu laborator de tehnica dentara propriu, ceea ce reduce timpii de executie si permite ajustari precise intre etapele tratamentului.
 

Cand niciun protocol nu este suficient fara pregatire prealabila

Un aspect care ramane adesea neexplicat pacientilor este ca atrofia osoasa severa poate contraindica atat All-on-4, cat si All-on-6, fara o etapa prealabila de augmentare. Clasificarile de Clasa IV si Clasa V de atrofie alveolara descriu situatii in care volumul si densitatea osoasa disponibile sunt insuficiente pentru a ancora stabil oricare dintre protocoale. in aceste cazuri, augmentarea osoasa sau sinus lift-ul devin etape necesare, care prelungesc calendarul tratamentului, dar fara de care orice reabilitare completa risca esecul precoce.

Evaluarea corecta a acestui aspect se face exclusiv prin tomografie CBCT, nu prin examinare clinica sau radiografie panoramica. Imaginea tridimensionala ofera medicului datele necesare pentru a decide nu doar numarul de implanturi, ci si daca exista suficient os pentru a incepe tratamentul sau daca este nevoie mai intai de reconstructie osoasa.


Surse

• Toia M. et al., „Fixed Full-Arch Maxillary Prostheses Supported by Four Versus Six Implants: 5-Year Results of a Multicenter Randomized Clinical Trial", Clinical Oral Implants Research, Wiley, 2024
• „Four vs. Six Implant Full-Arch Restorations: A Direct Comparative Retrospective Analysis in a Large Controlled Treatment Cohort", Journal of Clinical Medicine, MDPI, 2025
• Zhang et al., „Comparison of 4- or 6-implant supported immediate full-arch fixed prostheses: A retrospective cohort study of 217 patients followed up for 3-13 years", Clinical Implant Dentistry and Related Research, Wiley, 2023
• „Fixed full-arch maxillary prostheses supported by four versus six implants with a titanium CAD/CAM milled framework: 3-year multicentre RCT", PubMed/NCBI, 2020

Sursa imaginii: pexels.com

Ti-a placut acest articol? Atunci poate te intereseaza si: