Influente de-a lungul timpului in industria frumusetii

Probabil persoana cu influenta cea mai mare asupra standardelor de frumusete in ultimii 2.000 de ani este Cleopatra. Aceasta a inspirat crearea industriei cosmeticelor si a reprezentat, la timpul sau si nu numai, un standard de frumusete pentru egipteni, greci si romani. Printre preferatele ei se numarau mineralele si alti compusi naturali, folositi pentru colorarea unghiilor si a fetei, fardul de pleoape kohl (compus din migdale arse, sub forma de cenusa si malchit) si utilizarea plantei henna pentru nuantarea unghiilor.

Tentative insa au existat cu mult timp inaintea reginei Egiptului: machiajul la greci sau colorarea unghiilor in nuante de auriu si argintiu (in cazul chinezilor) reprezentand o forma de diferentiere sociala, rezervata persoanelor apartinand clasei „nobile”.

Cu toate acestea, cosmeticele si efectele lor nu au fost mentionate propriu-zis decat 1.000 de ani mai tarziu, cand spaniolul Abu al-Qasim al-Zahrawi (Abulcasis) le-a dedicat un intreg capitol in lucrarea sa de 30 de volume referitoare la practicile medicale. Acesta le-a considerat o ramura a medicinei, denumita Medicina Frumusetii, concept care in zilele noastre este des utilizat in promovarea produselor impotriva ridurilor.

O influenta semnificativa in popularizarea folosirii cosmeticelor la scara mondiala au avut-o atat Henri al VI-lea, care in 1190 a patentat cateva parfumuri in Paris, cat si patru secole mai tarziu, regina Elisabeta I, care a inceput o adevarata moda in aplicarea pudrei albe la nivelul fetei. Tot in acea perioada a avut loc, in Italia, si cel mai mare scandal de pana atunci privind cosmeticele: folosirea unei pudre faciale pe baza de plum si arsenic, distribuite in randurile nobilitatii de catre Signora Toffana, a condus la moartea a 600 de soti, care au intrat in contact cu produsul letal sarutandu-si sotiile pe obraz. Scandalul s-a finalizat prin moartea creatoarei pudrei – Signora Toffana, si a reprezentat primul semnal de alarma de anvergura referitor la produsele cosmetice.

Cu putin inainte de Primul Razboi Mondial au fost create si:

primul deodorant pe baza de aluminum chloride (Philadelphia),
prima vopsea de par sintetica (Franta) si
prima mascara sintetica sub denumirea Maybelline (New York).

O data cu dezvoltarea fotografiei si in special a filmelor, influentate de „look-ul glamorous” al actritelor, din ce in ce mai multe femei au inceput sa foloseasca produsele cosmetice, ceea ce a dus la dezvoltarea cercetarilor de laborator pentru acoperirea cererii de produse de infrumusetare in plina crestere. Astfel, daca pana in 1952, marea majoritate a parfumurilor aveau la baza ingrediente naturale si uleiuri esentiale, lansarea faimosului Chanel no. 5 a revolutionat industria parfumurilor prin continutul sau de ingrediente sintetice, cu mai mare consistenta si stabilitate la costuri mai mici. Incepand cu 1970 asadar, din ce in ce mai multe ingrediente sintetice de miros au inceput sa fie integrate in restul cosmeticelor si produselor de ingrijire personala.

Din nefericire insa, pe masura ce folosirea chimicalelor sintetice a crescut, si impactul asupra sanatatii oamenilor a devenit imposibil de ignorat. Incepand cu crema de fata Koremlu pe baza de tahllium acetate, folosit si ca otrava pentru sobolani, ce cauza paralizie, dureri abdominale si orbire, pana la solutia de vopsire a genelor Lash Lure, care a dus la orbirea a zeci de femei si cel putin un deces, din ce in ce mai multe produse pe baza de ingrediente sintetice au dovedit ca nu sunt sigure, prezentand riscuri pentru sanatatea umana.

Industria cosmeticelor si a produselor de ingrijire personala este in continuare in plina crestere, zilnic aparand noi produse, ingrediente sau combinatii de ingrediente in cautare sa satisfaca nevoile a  cat mai multi consumatori. De la sapun, creme, pana la pasta de dinti, toate aceste produse ne-au devenit indispensabile, demonstrand inca o data faptul ca ne place si ne dorim sa aratam bine, fiind dispusi chiar sa ne expunem la diverse riscuri de sanatate in acest sens.