Biscutii Poieni cu merisoare nu sunt doar deliciosi, ci asigura si un aport consistent de substante nutritive, gratie merisoarelor care abunda in aceasta gustare aromata.
Acest produs contine lecitina si fibre din grau.
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Faina de grau de tip 650 contine 0.65% cenusa (gradul fainii de extractie reprezentand cantitatea obtinuta din 100 kg de grau).
In general, faina de grau prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (1/4 cana):
- 100 de calorii
- 0,5 g de grasimi
- 21 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 4 g de proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina de grau se regaseste in grupa
06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa
06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Aceasta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Descriere:
Grasimile vegetale nehidrogenate (nesaturate) reprezinta varianta sanatoasa a celor hidrogenate (saturate), fiind de 2 tipuri:
-
Mononesaturate (avocado, ulei de canola, ulei de masline, nuci si seminte)
-
Polinesaturate (ulei de sofranel, ulei de porumb, ulei de soia, ulei din seminte de bumbac)
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, grasimile vegetale se regasesc in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri). Aditivi pe care ii pot contine:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de grasimi vegetale nehidrogenate poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Boli cardiovasculare
-
Obezitate
Consumul de grasimi vegetale nehidrogenate nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Descriere:
Fibrele dietetice sau alimentare se refera la toate tipurile de vegetale pe care organismul nu le poate digera sau absorbi.
Spre deosebire de alte produse alimentare, cum ar fi grasimile, proteinele sau carbohidratii, pe care organismul le descompune si le absoarbe, fibrele nu sunt digerate de catre organism.
Fibrele sunt de doua tipuri:
-
care nu se dizolva in apa (insolubile) - faina din grau nerafinata, tarate din grau, oleaginoase si diferite tipuri de legume.
-
care se dizolva in apa (solubile) ovaz, mazare, fasole, mere, citrice, morcovi.
Beneficii:
• ajuta la mentinerea sanatatii colonului prin scaderea riscului de a dezvolta hemoroizi si diverticuli
• reduce nivelul colesterolului din sange -
• tine sub control nivelul de zahar din sange
• contribuie la stoparea procesului de pierdere in greutate in cazul pacientilor cu SIDA.
• se presupune ca ar avea efect pozitiv in cazul cancerului colorectal
Cele mai bune alegeri privind fibrele dietetice sunt:
- cereale si produse din cereale integrale;
- fructe;
- legume: fasole, mazare, etc.;
- nuci si seminte.
- consumul ridicat de fibre impune si cresterea consumului de apa. Prin absorbirea apei, fibrele ajuta la detoxifierea organismului si la golirea colonului, prevenind astfel constipatia.
- fibrele vor fi introduse treptat in dieta pentru a oferi timp tractului gastrointestinal sa se adapteze, in caz contrat puteti manifesta: balonare, flatulenta, crampe abdominale;
Sursa: www.sfatulmedicului.ro
Siguranta/Rating ingredient:
Food and Drug Administration (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata la mancare.
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E500II; CARBONAT ACID DE SODIU, HIDROGENOCARBONAT DE SODIU
Functii: agent de afanare si neutralizator al acizilor
Descriere:
Bicarbonatul de sodiu, cunoscut si sub denumirile soda de copt sau bicarbonat de sodiu alimentar, este un compus chimic alb, cristalin, care se dizolva usor in apa.
Acesta are un ph de 12.0, ajutand la reducerea aciditatii la stomac (care se situeaza la 2.0).
Beneficiile utilizarii in produsele alimentare:
- face aluatul sa creasca in timpul coacerii, eliberand dioxid de carbon cand reactioneaza cu acizii din aluat (de exemplu, otet, lamaie, iaurt). Se foloseste mai ales in prajituri, biscuiti, patiserie si tarte.
- daca este combinat cu un acid (de exemplu, suc de lamaie sau otet), bicarbonatul de sodiu provoaca o reactie chimica care produce bule de dioxid de carbon. Aceste bule fac aluatul mai pufos si aerat
- se foloseste pentru neutralizarea aciditatii in unele preparate, de exemplu, la gatirea legumelor sau prepararea anumitor supe, pentru a reduce gustul acid
- ajuta la obtinerea unei texturi mai moi si mai pufoase.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 500 - Carbonati de sodiu (E500(ii) Bicarbonat de sodiu).
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de bicarbonat de sodiu poate cauza:
- reactii alergice
- probleme gastrointestinale (gaze la stomac, balonare)
- oboseala
- picioare umflate
- tensiune arteriala
- probleme la nivelul rinichilor
- alcaloza metabolica
- interferente asupra efectului anumitor medicamente
Consumul de bicarbonat de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Conform unui studiu publucat pe site-ul Sanatatea Femeilor,
bicarbonatul de sodiu te ajuta sa slabesti. Afla mai multe detalii!
Sinonime: E503II, HIDROGENOCARBONAT DE AMONIU, CARBONAT HIDROGENAT DE AMONIU
Functii: emulgator, regulator de aciditate si antiagregant
Descriere:
Bicarbonatul de amoniu este un compus anorganic folosit in special in industria alimentara si tehnologica, fiind un precursor al bicarbonatului de sodiu.
Functii:
- elibereaza dioxid de carbon in timpul coacerii, ajutand aluatul sa creasca; folosit mai ales in produse plate sau crocante (ex: biscuiti, napolitane)
- juta la obtinerea unei structuri usoare si sfaramicioase, ideale pentru fursecuri si biscuiti
- permite controlul asupra expansiunii aluatului, pentru a evita deformarea produselor subtiri
- reactioneaza imediat la temperatura, facandu-l eficient pentru retete cu timp scurt de coacere
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 503 - Carbonati de amoniu (E503(ii) Bicarbonat de amoniu).
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti) acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de bicarbonat de amoniu poate cauza:
- reactii alergice
- probleme gastrointestinale (gaze la stomac, balonare)
- iritatii la nivelul pielii, ochilor, nasului, gatului si plamanilor
Consumul de bicarbonat de amoniu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Sare obisnuita la care s-a adaugat iod, microelement nutritiv implicat in cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului.
Iodul este un oligoelement esential pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.
Sarea iodata lupta impotriva:
- tulburarilor de memorie
- scaderii capacitatii de concentrare
- stimuleaza producerea hormonilor tiroidieni
Cantitatea de iod in sare in Romania, stipulata prin HG nr 1904/2006, este de 30 mg/kg sare sub forma de iodat sau de iodura de potasiu.
Se recomanda consumul a:
- 100 mcg de sare iodata pe zi in cazul copiilor
- 150 mcg/zi in cazul adultilor.
Siguranta/Rating ingredient:
Sarea iodata este un produs sigur pentru consumul zilnic, atunci cand este utilizata in cantitati moderate, conform recomandarilor nutritionale. Iodul adaugat in sare ajuta la prevenirea deficientelor de iod din organism, care pot afecta functionarea normala a glandei tiroide.
Consumul excesiv de sare, iodata sau neiodata, nu este recomandat si poate avea efecte negative asupra sanatatii.
Persoanele cu afectiuni tiroidiene ar trebui sa consulte un medic inainte de a consuma produse cu adaos de iod.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Sinonime: TRICITRAT DE SODIU, E 330
Functii: agent de aroma, acidifiant, conservant
Descriere:
CE ESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este un acid organic slab, intalnit in mod natural in citrice precum lamai si portocale. Acidul citric poate fi obtinut prin fermentatie biologica a carbohidratilor cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus niger sau prin extractie din fructe citrice.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E330, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: regulator de aciditate, antioxidant, agent de mentinere a culorii si sechestrant.
Acidul citric nu trebuie confundat cu acidul ascorbic (vitamina C); desi ambele pot fi prezente in aceleasi alimente, rolurile lor in organism si in industria alimentara sunt diferite.
UNDE SE FOLOSESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este extrem de versatil si utilizat intr-o gama larga de domenii:
- industria alimentara - ca agent de acidifiere, conservant si aromatizant in bauturi racoritoare, gemuri, jeleuri, dulciuri, produse lactate si sosuri;
- industria farmaceutica - pentru reglarea pH-ului medicamentelor, imbunatatirea solubilitatii anumitor substante active si in produsele efervescente;
- cosmetica si ingrijire personala - in creme, sampoane, geluri de dus, exfoliante, datorita proprietatilor sale antioxidante si de reglare a pH-ului;
- curatenie si uz casnic - in detergenti, produse de curatare a calcarului, solutii de degresare.
CE FUNCTII ARE ACIDUL CITRIC ATUNCI CAND ESTE FOLOSIT IN PRODUSELE ALIMENTARE
Acidul citric are mai multe functii in produsele alimentare. Principalele functii sunt:
Reglator de aciditate / acidifiant
- ajusteaza pH-ul produselor alimentare pentru a obtine gustul dorit (ex. bauturi racoritoare, gemuri, sosuri).
- contribuie la conservarea alimentelor prin inhibarea dezvoltarii microbilor sensibili la aciditate.
Conservant / inhibitor de oxidare
- actioneaza ca antioxidant prin sechestrarea ionilor metalici care ar putea accelera oxidarea grasimilor si colorantilor.
- previne decolorarea sau alterarea gustului produselor alimentare sensibile la oxidare (ex. sucuri de fructe, sosuri).
Sechestrant / chelator
- leaga ionii metalici (ex. calciu, fier, cupru), prevenind reactii nedorite care ar afecta culoarea, textura sau stabilitatea alimentului.
Agent de imbunatatire a gustului / aromatizant
- adauga un gust acrisor placut in bauturi, bomboane, sosuri, dulceturi si alimente procesate.
Agent de efervescenta
- in combinatiile cu bicarbonat de sodiu, produce CO2, fiind utilizat in prafuri de copt, bauturi efervescente si produse efervescente farmaceutice.
Stabilizator al colorantilor si al aromei
- protejeaza pigmentii naturali si aroma alimentelor sensibile la oxidare.
DOZA MAXIMA ADMISA DE ACID CITRIC PE ZI
In alimentatie, acidul citric este considerat sigur, iar in Europa este autorizat ca aditiv alimentar E330 fara limita specifica de doza maxima. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
BENEFICII PENTRU SANATATE
- Contribuie la cresterea absorbtiei de minerale precum calciu si magneziu.
- Are efect antioxidant, protejand celulele de stresul oxidativ.
- Poate ajuta la prevenirea formarii pietrelor la rinichi prin chelarea calciului.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana: Acidul citric este reglementat ca aditiv alimentar sub codul E330 si este considerat sigur pentru consum uman, conform Regulamentului (UE) nr. 231/2012.
SUA: FDA clasifica acidul citric ca GRAS (Generally Recognized As Safe).
Alte reglementari se aplica in functie de domeniu (cosmetic, farmaceutic), urmarindu-se standardele de puritate si utilizare.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU ACIDUL CITRIC
1. In cantitati mari, poate provoca iritatii ale mucoaselor orale sau gastrice.
2. Expunerea prelungita poate deteriora smaltul dentar datorita aciditatii ridicate.
3. Acidul citric poate creste aciditatea gastrica temporar sau poate afecta solubilitatea anumitor medicamente - antiacide, medicamente sensibile la pH (unele antibiotice, inhibitori de protoni).
4. Alergia imunologica reala la acid citric pur este extrem de rara. Simptomele pot include: urticarie (eruptii pe piele), prurit (mancarimi). In cazuri foarte rare, reactii severe (anafilaxie, foarte putin documentate).
INTREBARI FRECVENTE DESPRE ACIDUL CITRIC
1. Acidul citric este natural sau sintetic?
Poate fi ambele: natural din citrice sau produs prin fermentatie industriala.
2. Acidul citric poate cauza probleme digestive?
In cantitati mari, poate provoca disconfort gastric.
3. Acidul citric poate deteriora dintii?
Da, consumul excesiv de alimente sau bauturi cu acid citric poate contribui la eroziunea smaltului dentar. Un studiu efectuat de cercetatorii germani a demonstrat ca un consum mare de acid citric poate duce la eroziune dentara (aparitia cariilor), mai ales printre copii si adolescenti. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca a crescut consumul de sucuri, dulciuri si sosuri printre aceste doua categorii, iar aceste produse contin acid citric.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. Scientific Opinion on the re-evaluation of citric acid (E330) as a food additive - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2015.4010
2. Commission Regulation (EU) No 231/2012 of 9 March 2012 laying down specifications for food additives listed in Annexes II and III to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council Text with EEA relevance - https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2012/231/oj/eng
3. What Is Citric Acid, and Is It Bad for You? - https://www.healthline.com/nutrition/citric-acid
4. What Is Citric Acid (E330) In Food? Uses, Benefits, Safety, Side Effects - https://foodadditives.net/acidulents/citric-acid/
5. Scientific Opinion on the safety evaluation of the active substances citricacid (E330) and sodium hydrogen carbonate (E500ii), used as carbondioxide generators, together with liquid absorbers cellulose and polyacrylicacid sodium salt crosslinked, in active food contact materials - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2013.3152
6. InfoCons - Acidul citric E330 - https://infocons.ro/aditivi/e-330-acidul-citric/
Citeste mai mult
Functii: liant in produsele din grau, confera elasticitate si porozitate aluatului framantat din faina cerealelor
Descriere:
-
substanta proteica densa, vascoasa, moale si elastica, prezenta in boabele si in faina cerealelor, mai ales in cea de grau, formată in principal dintr-un amestec de gliadina si glutenina
-
este obtinuta din faina cerealelor dupa indepartarea amidonului
-
este o denumire generica folosita pentru proteinele tuturor cerealelor, care se impart in prolamina, glutelina, albumina si globulina
-
faina cu continut mai mare de gluten este de mai buna calitate si este folosita pentru produse de panificatie superioara
-
continutul redus de gluten confera produselor de panificatie un volum mai mic, forma aplatizata si o durata scazuta de mentinere a prospetimii
-
glutenul suficient de elastic si extensibil asigura obtinerea produselor bine dezvoltate, cu porozitate fina si uniforma, cu peretii porilor uniformi
-
glutenul excesiv de rezistent conduce la obtinerea de produse nedezvoltate si cu miezul dens
-
intoleranta la gluten, numita si boala celiaca, este o boala transmisa pe cale ereditara, ce se manifesta prin imposibilitatea sistemului digestiv de a digera glutenul din alimente. Cel mai adesea intoleranta la gluten se manifesta prin paloare, diaree, scadere in greutate, crampe abdominale, anemie. Intoleranta la gluten se trateaza prin regim alimentar.
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Da
- Expunere multipla, cumulativa:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu
- Neurotoxicitate:
- Nu
- Genotoxicitate / Mutagenicitate:
- Nu
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu
- Ecotoxicologie:
- Nu exista informatii
- Cancer:
- Nu
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Contaminati:
- Nu exista informatii
- Riscuri profesionale:
- Nu exista informatii
- Modificari celulare:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Etichetarea alimentelor de larg consum din comertul alimentar obligă producatorii alimentari sa declare existenta glutenului, normativ inclus în Codex Revised Standard 1999.
Acest normativ a fost preluat de Uniunea Europeana prin decizia 2003/89/EC, declararea glutenului in compozitie indiferent de produs si scopul pe care il îndeplineste este obligatorie deoarece glutenul celor patru cereale sunt declarate a fi alergen.
Citeste mai mult
Descriere:
Merisoarele sunt niste fructe mici si rosii, originare din America de Nord si cunoscute si sub denumirea de coacaze rosii de padure.
Fructele contin vitamina C, vitamina A, betacaroten, fibre, calciu, potasiu, fosfor, mangan si sodiu.
Antioxidantii prezenti in cantitati mari in merisoare mentin inima sanatoasa si o feresc de actiunea negativa a radicalilor liberi, reduc inflamatiile si scad nivelul colesterolului rau.
Proantocianidele (antixodanti mai puternici de 20 de ori decat vitamina C) din merisoare ajuta la formarea unui zid de protectie impotriva bacteriilor patogene. Acestea actioneaza impotriva diferitelor bacterii, evitand fixarea lor pe mucoasa anumitor organe. De asemenea, impiedica bacteriile sa atace smaltul dintilor.
Siguranta/Rating ingredient:
Merisoarele sunt niste fructe acide ceea ce inseamna ca pot cauza efecte adverse ca:
- reflux gastro-esofagian;
- deranj la stomac;
- greata;
- diaree.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
