Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Sinonime: IZOGLUCOZA
Descriere:
Exista 2 tipuri de sirop de glucoza-fructoza:
- Siropul simplu – glucoza este atasata de fructoza din punct de vedere chimic; se compune, in general, din sucroza (obtinuta in mod natural) si apa.
- Siropul de porumb cu continut mare de fructoza – amestec de molecule de glucoza si fructoza, nelegate din punct de vedere chimic intre ele; nu se poate obtine decat in mod artificial, prin proceduri chimice.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza-fructoza poate cauza:
- Reactii alergice
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza-fructoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: stabilizator, agent de ingrosare
Descriere:
Materie proteica formata dintr-un sir de aminoacizi (glicina, prolina, alanina, valina, hidroxiprolina).
-
proteina de origine animala.
-
este extrasa din pielea de porc, restul fiind obtinute din oase si piele de bovine. O categorie aparte de gelatina este obtinuta din peste.
-
nu sunt cunoscute surse de gelatina vegetale.
Produs de cofetarie preparat din sirop de fructe sau dintr-o crema dulce, inchegata cu foi de gelatina.
Gelatina este folosita in:
-
industria alimentara
-
la fabricarea hartiei
-
industria fotografica
-
medicina
-
ca mediu nutritiv pentru cultivarea bacteriilor.
Este foarte utila pentru intarirea unghiilor, oaselor, articulatiilor.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Faina de grau prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (1/4 cana):
- 100 de calorii
- 0,5 g de grasimi
- 21 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 4 g de proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina de grau se regaseste in grupa 06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa 06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: ELAEIS GUINEENSIS
Descriere:
Uleiul de palmier (procesat) contine (per lingura):
-
120 calorii
-
13,6 g de grasimi (dintre care aproximativ 50% saturate, 40% mononesaturate si 10% polinesaturate)
-
2,17 mg de vitamina E
-
1,1 mcg de vitamina K
-
0 carbohidrati
-
0 proteine
Uleiul de palmier poate fi extras fie din pupla rosie a fructului de palmier (ulei de palmier rosu) sau din semintele aceluiasi fruct (ulei de palmier nucleu). Ceea ce ramane dupa extragerea din uleiul rosu a tuturor vitaminelor bune pentru cosmetica este ulterior rafinat, dezodorizat, albit si partial sau total hidrogenat, rezultand uleiul de palmier alb. Acesta este preferat industriei alimentare, iar uleiul rosu este isi dovedeste eficienta in cosmetica.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul de palmier se regaseste in categoria
02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa
02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa
02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante(produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), uleiul vegetal poate contine:
-
Acid lactic (E 270)
-
Acid ascorbic (E 300)
-
Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
-
Extract bogat în tocoferol (E 306)
-
Alfa-tocoferol (E 307)
-
Gama-tocoferol (E 308)
-
Delta-tocoferol (E 309)
-
Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
-
Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
-
Lecitine (E 322)
-
Acid citric (E 330)
-
Citrati de sodiu (E 331)
-
Citrati de potasiu (E 332)
-
Citrati de calciu (E 333)
-
Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
-
Extracte de rozmarin (E 392)
-
Dimetilpolisiloxan (E 900)
-
Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de palmier poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Boli cardiovasculare (cresterea colesterolului)
-
Probleme la nivelul ficatului
-
Toxicitate la nivelul organelor (in cazul uleiului de palmier procesat)
Consumul de ulei de palmier nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Uleiul de soia contine lecitina, vitamine din grupa B si E, macro- si microelemente. De exempplu, vitamina E din uleiul de soia stimuleaza activitatea musculara, impiedica ingrasarea in exces, imbunatateste consumul de oxigen in tesuturi si dezvolta capilarele.
Nu contine colesterol. Are in component acid arahidonic care poate duce la scaderea nivelului de colesterol din organism cu pana 14%.
Consumul de ulei de soia in mod regulat poate preveni formarea cheagurilor de sange si afectiunile cardiace.
Uleiul de soia este folosit in tratamentul afectiunilor rinichilor si sistemului nervos.
Siguranta/Rating ingredient:
Nu exista reactii adverse negative asociate consumului acestui ingredient.
Consumul de ulei de soia nu este restrictionat in acest moment. Se recomanda consumul moderat.
Citeste mai mult
Descriere:
Uleiul de floarea soarelui contine (per lingura):
- 124 calorii
- 14 g de grasimi (1,38 g saturate, 11,7 g mononesaturate, 0,53 g polinesaturate)
- 8,9 g de acid linoleic (omega-6)
- 5,6 mg de alfa-tocoferol (forma a vitaminei E)
- 0,8 mcg de vitamina K
- 0 colesterol
- 0 sodiu
- 0 proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul de floarea soarelui se regaseste in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
- Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
- Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
- Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
- Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
- Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
- Citrati de izopropil - 200 mg/kg
- Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
- Polisorbati - 5000 mg/kg
- Galat de propil - 200 mg/kg
- Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
- Citrat de stearil – gmp
- Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
- Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, uleiul vegetal poate contine:
- Acid lactic (E 270)
- Acid ascorbic (E 300)
- Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
- Extract bogat în tocoferol (E 306)
- Gama-tocoferol (E 308)
- Delta-tocoferol (E 309)
- Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
- Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
- Lecitine (E 322)
- Acid citric (E 330)
- Citrati de sodiu (E 331)
- Citrati de potasiu (E 332)
- Citrati de calciu (E 333)
- Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
- Extracte de rozmarin (E 392)
- Dimetilpolisiloxan (E 900)
- Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de floarea soarelui poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
-
Cresterea numarului de celule canceroase
-
Inflamatii
-
Depresie
Consumul de ulei de floarea soarelui nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Uleiul de bumbac este extras din semintele plantei de bumbac, in principal din speciile Gossypium hirsutum si Gossypium herbaceum care sunt cultivate pentru fibre de bumbac, hrana pentru animale si ulei.
Semintele de bumbac au o structura similara cu alte seminte oleaginoase, cum ar fi semintele de floarea soarelui, avand un nucleu uleios inconjurat de o coca exterioara tare. In procesare, uleiul este extras din nucleu.
Aroma uleiului din seminte de bumbac aduce usor cu mirosul de nuci.
Uleiul de bumbac este folosit in salate, producerea maionezei datorita stabilitatii aromei sale.Este utilizat in mod traditional in prepararea chipsurilor de cartofi. Datorita faptului ca este mult mai putin costisitoare decat uleiul de masline sau uleiul de canola, uleiul de bumbac a inceput sa fie utilizat intr-o gama larga de alimente prelucrate, inclusiv cereale, paine si snacks-uri.
100 de ml de ulei de bumbac contine:
- Energie - 884 kcal
- Lipide (grasimi) 100 g
- Colina (total) 0,2 mg
- Vitamina E (Alfa-Tocoferol) 35,3 mg
- Vitamina K (filoquinona) 24,7 mcg
- Acizi grasi, total saturati 25,9 g
Uleiul de bumbac este format din acid miristic, acid palmitic, acid palmitoleic, acid stearic, acid oleic, foarte bogat in acid linoleic (Omega 6) si steroli, acid linolenic, vitamine, minerale.
Uleiul de bumbac are punctul de ardere de 216 grade Celsius.
Siguranta/Rating ingredient:
Are un raport ridicat de grasimi saturate si poate contine, de asemenea, urme de pesticide utilizate la cultivarea produselor agricole de bumbac.
Citeste mai mult
Sinonime: EXTRACT DE ROSCOVE, PUDRA DE CAROB
Functii: antioxidant
Descriere:
Pudra obtinuta din fructul roscovului.
Are un gust apropiat de cacao insa nu contine teobromina - substanta care poate provoca insomnie, agitatie, anxietate, mai ales in randul copiilor.
Pudra de roscove reprezinta o sursa importanta de calciu.
Are un gust usor dulceag si este bogat in:
- Vitamine - fosfor, sodiu, potasiu, fier si mangan
- Minerale – A, B, E, B6
- Fibre alimentare.
.
Beneficii:
- induce bazicitate in organism, fiind un aliment alcalin, care nu stimuleza aciditatea gastrica
- proprietati expectorante
- imbunataste digestia, se opune balonarii si poate fi utilizata pentru tratarea diareei la bebelusi sau copii si adulti
- este utilizata pentru tratarea tusei, gripei si anemiei
- este bogata in calciu si fosfor, din acest motiv este folosita in lupta impotriva osteoporozei
Este sarac in sodiu.
Nu contine cofeina, teobromina, gluten, lactoza.
Nu contine colesterol.
Se poate folosi cu succes ca inlocuitor de cacao.
In Codex Alimentarius poarta denumirea de E410. Face parte din categoria "E-uri suspecte". Se recomanda un consum moderat.
- In doze mari poate avea actiune laxativa, uneori poate provoca alergii.
- Poate induce scaderea colesterolului seric.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de pudra de roscove nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara:
- alergiile
- dereglarile hormonale
- tulburarile hepatice
- bolile intestinale si ale ficatului
- tulburarile hepato-biliare
- tulburari ale tubului digestive
- tulburarile nervoase
- cresterea nivelului de colesterol
Citeste mai mult
Functii: potentiator de gust, conservant, agent de textura, agent de intarire
Descriere:
Sarea (clorura de sodiu, NaCl) este un compus mineral esential pentru viata, utilizat atat in alimentatie, cat si in industrie. Are rol in reglarea echilibrului hidric al organismului, functionarea nervilor si contractia musculara.
Tipuri de sare:
- sare de masa – rafinata, contine aditivi antiaglomeranti.
- sare de mare – obtinuta prin evaporarea apei de mare, contine minerale suplimentare.
- sare de Himalaya – roz, bogata in oligoelemente.
- sare kosher – granulatie mai mare, folosita in bucatarie.
Sarea are mai multe utilizari in alimentatie, printre care mentionam urmatoarele:
- potentiator de gust: intensifica si echilibreaza aromele din mancare.
- conservant: previne dezvoltarea bacteriilor in alimente precum muraturile, branzeturile si carnea sarata.
- agent de textura: contribuie la structura painii si a produselor de patiserie, controland activitatea glutenului.
- controleaza fermentatia: regleaza cresterea drojdiei in produse de panificatie.
- agent de intarire: folosit la conservarea legumelor si fructelor pentru a le mentine fermitatea.
Consumul moderat de sare are mai multe beneficii pentru sanatate, deoarece sodiul din compozitia sa este esential pentru functionarea organismului.
Beneficiile consumului moderat de sare:
- regleaza echilibrul hidric
- ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase.
- sustine contractia musculara
- ajuta la absorbtia nutrientilor: contribuie la transportul glucozei si aminoacizilor in celule.
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), consumul de sare (sodiu) ar trebui sa fie mai mic de 5 grame pe zi pentru adulti, ceea ce corespunde aproximativ unei lingurite rase.
Recomandari de consum general:
- adulti: 5 g/zi
- copii (2-15 ani): mai putin decat adultii, in functie de varsta
- sugari (<2 ani): evitarea adaugarii de sare in alimentatie
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de sare poate cauza:
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
Citeste mai mult
Sinonime: CARBONAT ACID DE SODIU, SESQUICARBONAT DE SODIU; E500
Functii: Agenti de reglare aciditate, agenti de afanare chimica, antiaglomerant
Descriere:
In alimente, carbonatul de sodiu joaca un rol asemanator cu bicarbonatul de sodiu, diferenta constand in faptul ca primul face alimentele sa devina mult mai alcaline (bazice). Acesta este des intalnit in:
- produsele de brutarie si panificatie
- bauturile efervescente (carbogazoase)
- diverse alte alimente, pe post de colorant
Conform Codex Alimentarius, carbonatul acid de sodiu se regaseste sub denumirea E 500 (i) si are urmatoarele functii: regulator de aciditate, antiaglomerant, agent de crestere. Acesta se poate regasi in:
- 01.8.2 Zer uscat si produse din zer, excluzand branzeturile din zer - GMP
- 02.2.1 Unt - GMP
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (care a intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile sub denumirea E 500 – Carbonati de sodiu.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de carbonat acid de sodiu poate cauza:
- Cresterea nivelului de sodiu din organism
- Cresterea tensiunii arteriale
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de carbonat acid de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Sinonime: E223; PIROSULFIT DE SODIU
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, acest ingredient poate fi folosit pe post de antioxidant, agent de decolorare, conservant, agent de tratare a fainii.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 223 – Metabisulfit de sodiu.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de metabisulfit de sodiu poate cauza:
- reactii alergice
- probleme gastrointestinale
- dureri de cap
- iritatii la nivelul pielii
- probleme la nivelul plamanilor (in cazul inhalarii)
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), metabisulfitul de sodiu poate fi folosit in urmatoarele concentratii:
- 2000 mg/kg (individual sau in combinatie, exprimate ca SO2)
- 5000 mg/kg numai in enzimele alimentare pentru fabricarea berii
- 6000 mg/kg numai pentru beta-amilaza din orz
- 10 000 mg/kg numai pentru papaina in forma solida
- in produsul alimentar final cu exceptia bauturilor: 2 mg/kg
- in bauturi: 2 mg/l
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Cacaoa (neindulcita) contine (100 g):
-
398 calorii
-
4 g de lipide
-
3,7 g de fibre
-
83,7 g carbohidrati
Aceasta este bogata si in vitamine si minerale: magneziu, zinc, fier, vitamina B, cupru, potasiu.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 141-1983, cacaoa se regaseste in grupa 05.1 Produse cu cacao si ciocolata, inclusiv inlocuitorii si imitatiile de ciocolata, subgrupa 05.1.1 Amestecuri de cacao (pudre) si masa de cacao.
Aditivi pe care ii poate contine:
-
Acesulfam de Potasiu 350 mg/kg
-
Saruri de Amoniu ale Acidului Fosfatidic 10000 mg/kg
-
Aspartam 3000 mg/kg
-
Esteri de Propylene Glycol din acizi grasi 5000 mg/kg
-
Zaharina 100 mg/kg
-
Sucraloza (Trichlorogalactosucrose) - 580 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de cacao poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
Consumul de cacao nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: agent de afanare
Descriere:
Aditiv sintetic cu rol de stabilizator, se adauga pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza.
Emulgator, substanta chimica folosita la obtinerea unui amestec format din doua lichide insolubile unul in celalalt.
Produce afanarea chiar din timpul formarii aluatului, utilizat in produsele fara sodiu.
In Codus Alimentarius, pirofofatul acid de sodium are denumirea de E450. Face parte din categoria "E-uri suspecte".
Siguranta/Rating ingredient:
Pirofosfat acid de sodiu este nociv organismului deoarece poate:
- impiedica fixarea calciului in oase
- facilita instalarea osteoporozei
- provoca alergii
- provoca iritatii ale ochiilor si a pielii
- sa scada asimilarea mineralelor
In cantitati mari modifica echilibrul dintre calciu si fosfor din organism.
Citeste mai mult
Sinonime: E200
Functii: conservant
Descriere:
Acidul sorbic este un compus organic natural, ce poate fi obtinut prin sinteza chimica pornind de la acizii sorbici naturali gasiti in fructe precum fructele de sorb (Sorbus aucuparia), desi majoritatea acidului sorbic comercial este produs sintetic pentru consistenta si puritate mai ridicata.
Este utilizat preponderent ca conservant alimentar datorita proprietatilor sale antimicrobiene.
In
Codex Alimentarius apare cu denumirea
E200, si este clasificat ca aditiv alimentar cu rol de
conservant, iar principalele sale functii sunt legate de prevenirea alterarii alimentelor.
UNDE SE FOLOSESTE ACIDUL SORBIC
Acidul sorbic este utilizat pentru inhibarea dezvoltarii mucegaiurilor, drojdiilor si unor bacterii, fiind eficient in special in produse cu continut redus de grasimi. Exemple de utilizare:
- Industria alimentara: branzeturi, lactate, sucuri, vinuri, conserve de fructe si legume, produse de panificatie, gemuri si sosuri.
- Industria cosmetica: creme, lotiuni si alte produse ce necesita pastrarea stabilitatii microbiologice.
- Industria farmaceutica: anumite siropuri si produse lichide pentru administrare orala.
CE FUNCTII ARE ACIDUL SORBIC ATUNCI CAND ESTE FOLOSIT IN PRODUSE ALIMENTARE
Conservant
- ajuta la inhibarea dezvoltarii mucegaiurilor, drojdiilor si unor bacterii in produse alimentare;
- creste durata de valabilitate a produselor sensibile la degradare microbiana.
Stabilizator microbiologic
- ajuta la mentinerea sigurantei alimentului pe durata depozitarii si transportului.
DOZA MAXIMA ADMISA DE ACID SORBIC
Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA) a stabilit doza zilnica acceptabila pentru acidul sorbic la
25 mg/kg corp/zi.
La aceasta doza, nu au fost semnalate efecte adverse semnificative in studii toxice si observationale.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
In Uniunea Europeana, acidul sorbic este aprobat ca aditiv alimentar E200, conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 privind lista aditivilor alimentari autorizati.
In Statele Unite, este recunoscut ca GRAS (Generally Recognized As Safe) de catre FDA.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE
Poate provoca iritatii gastrointestinale in doze mari.
In cazuri rare, poate declansa reactii alergice cutanate sau respiratorii.
Consumul excesiv poate contribui la dezechilibre digestive, dar riscul este redus daca se respecta dozele maxime.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE ACIDUL SORBIC
1. Acidul sorbic este natural sau sintetic?
Poate fi obtinut din fructe, dar majoritatea produselor comerciale sunt sintetice, pentru stabilitate si puritate.
2. Poate fi folosit in produse pentru copii?
Da, dar dozele trebuie sa respecte limitele legale, deoarece excesul poate provoca disconfort digestiv. In acelasi timp, acidul sorbic NU este permis in produsele destinate sugarilor si copiilor mici, cel putin conform legislatiei europene si recomandarilor internationale.
3. Acidul sorbic modifica gustul produsului?
Nu, la dozele admise nu modifica gustul sau aspectul produsului.
4. Acidul sorbic poate provoca alergii?
Reactiile sunt rare, dar posibile, mai ales la persoanele sensibile sau alergice la conservanti.
5. Este adevarat ca acidul sorbic distruge vitamina B12?
Unele surse mai vechi mentioneaza ca vitaminele sensibile la oxidare (B1, B2, B6) pot fi afectate de conservanti, asa cum este si acidul sorbic, in anumite conditii extreme (temperaturi ridicate, pH extrem), dar vitamina B12 este relativ stabila la concentratiile folosite in mod obisnuit de acid sorbic. Practic, in produsele alimentare normale, cantitatea de acid sorbic folosita nu degradeaza B12 intr-o masura semnificativa.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari - http://data.europa.eu/eli/reg/2011/1129/oj
2. Food Aditives - What is Sorbic Acid (E200) in Food & the difference with Potassium Sorbate? - https://foodadditives.net/preservatives/sorbic-acid/
3. InfoCons - Stiti ce reprezinta acidul sorbic? - https://infocons.ro/stiti-ce-reprezinta-acidul-sorbic-e200/
4. Food Detective - Sorbic acid (E200) - https://food-detektiv.de/en/additives/?enummer=Sorbic%20acid
Citeste mai mult
Sinonime: ACACIA SENEGAL GUM, GUMA DE SALCAM, GUMA DE ACACIA
Descriere:
Guma arabica este o fibra solubila (prebiotic) ce provine din copacul Acacia si care nu contine gluten.
Conform Codex Alimentarius, guma arabica (de acacia) poate fi folosita pe post de emulsifiant, stabilizator, agent de ingrosare, substanta transportatoare.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acidul citric poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 414 – Guma arabica (guma de acacia).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de guma acacia poate cauza:
- Reactii alergice
- Probleme pe timpul sarcinii
- Cresterea nivelului colesterolului
- Probleme la nivelul rinichilor si ficatului (atunci cand se utilizeaza intravenos)
- Interferente asupra efectului anumitor medicamente
Consumul de guma acacia nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.