Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Faina de grau prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (1/4 cana):
- 100 de calorii
- 0,5 g de grasimi
- 21 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 4 g de proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina de grau se regaseste in grupa 06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa 06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: FAINA DE GRAU TIP ZERO
Descriere:
Faina de grau Tip 0 este o faina alba obtinuta prin macinarea boabelor de grau, avand un g
rad de rafinare mai redus decat faina Tip 00, dar mai mare decat fainurile semialbe sau integrale.
Este apreciata pentru continutul echilibrat de proteine si pentru capacitatea de a forma un aluat elastic, fiind ideala pentru:
- paine de casa;
- pizza;
- focaccia;
- chifle;
- produse de patiserie dospite.
Caracteristici principale:
- textura fina si uniforma;
- buna capacitate de absorbtie a apei;
- contribuie la obtinerea unui aluat elastic si aerat;
- ofera preparatelor o structura pufoasa si un gust placut.
Valori nutritionale generale
Faina Tip 0 este o sursa de carbohidrati complecsi si contine proteine vegetale, vitamine din grupa B si minerale, insa in cantitati mai reduse decat faina integrala, deoarece o parte din invelisul bobului este indepartata in procesul de macinare.
Recomandare de utilizare
Se poate folosi singura sau in combinatie cu alte tipuri de faina pentru a obtine textura dorita in preparatele de panificatie si patiserie. Este alegerea preferata pentru retetele care necesita un aluat bine dezvoltat si o crestere uniforma la coacere.
Siguranta/Rating ingredient:
Faina de grau Tip 0 este considerata sigura pentru consum atunci cand este utilizata conform destinatiei sale si in cadrul unei alimentatii echilibrate.
Nu exista riscuri specifice asociate consumului de faina de grau Tip 0 pentru populatia generala, cu exceptia persoanelor care prezinta alergie la grau, boala celiaca sau alte afectiuni care impun evitarea glutenului.
- Contine gluten si nu este potrivita pentru persoanele diagnosticate cu Boala Celiaca sau cu sensibilitate la gluten.
- Poate provoca reactii alergice persoanelor cu alergie la grau.
- A se pastra intr-un loc uscat si racoros, ferit de umiditate si de lumina directa a soarelui.
- Dupa deschidere, se recomanda inchiderea corespunzatoare a ambalajului pentru a mentine prospetimea produsului.
- Nu se consuma in stare cruda, deoarece poate contine microorganisme care sunt eliminate prin preparare termica adecvata.
- Verificati intotdeauna aspectul si mirosul produsului inainte de utilizare; nu consumati daca prezinta semne de deteriorare sau infestare.
Intrebari frecvente despre Faina de grau Tip 0
1. Ce inseamna Tip 0?
Tipul fainii indica gradul de rafinare si continutul de substante minerale. Faina Tip 0 este mai putin rafinata decat Tip 00, pastrand o parte mai mare din componentele bobului de grau.
2. Contine gluten?
Da, faina de grau Tip 0 contine gluten si nu este potrivita pentru persoanele cu boala celiaca sau intoleranta la gluten.
3. Pentru ce preparate este recomandata?
Este ideala pentru paine, pizza, focaccia, chifle si alte produse de panificatie care necesita un aluat elastic si bine dezvoltat.
4. Care este diferenta dintre Tip 0 si Tip 00?
Faina Tip 00 este mai fina si mai rafinata, in timp ce Tip 0 are o granulatie usor mai mare si un continut mai ridicat de nutrienti.
5. Poate fi folosita pentru prajituri?
Da, poate fi utilizata pentru anumite prajituri si produse de patiserie, insa pentru deserturi foarte fine se prefera adesea faina Tip 00.
6. Cum se pastreaza corect?
Se pastreaza intr-un loc uscat si racoros, intr-un recipient bine inchis, pentru a fi protejata de umiditate si daunatori.
7. Este o sursa de fibre?
Contine fibre, dar in cantitate mai mica decat faina integrala, deoarece o parte din tarate este indepartata in procesul de macinare.
8. Este potrivita pentru pizza?
Da, este una dintre cele mai utilizate fainuri pentru pizza datorita capacitatii sale de a forma un aluat elastic si aerat.
9. Poate fi consumata de persoanele alergice la grau?
Nu. Persoanele cu alergie la grau trebuie sa evite consumul acestui produs.
10. Este un produs vegan?
Da, faina de grau Tip 0 este un produs de origine vegetala si este potrivita pentru dietele vegetariene si vegane.
Citeste mai mult
Descriere:
-
Faina de soia este obtinuta prin macinarea boabelor galbene de soia.
-
Are o capacitate mai mare de absortie a apei decat faina de grau.
-
Faina de soia, se foloseste in combinatie cu faina de grau pentru preparea painii integrale sau a altor produse de patiserie. Este mai saraca in zaharuri decat faina de grau, fiind utilizata pentru prepararea painii pentru diabetici.
Boabele de soia contin vitamine precum A, B2, B5, B6, C, D, E si minerale.
Siguranta/Rating ingredient:
-
Faina de soia reprezinta un aliment valoros pentru bolnavii de diabet, guta, reumatism, demineralizare, tulburari ale metabolismului lipidic, dereglari de crestere si anemie.
Citeste mai mult
Descriere:
Tip de faina obtinut prin macinarea orezului. Este diferit de amidonul de orez, care este produs prin inmuierea orezului in lesie.
Faina de orez pot fi facuta fie din orezul alb sau din orezul brun.
Japonezii o numesc Komeko sau Mochiko, faina de orez este un alt element de baza al bucatariilor Asiatice.
Orezul contine o serie importanta de minerale :
-
Calciu
-
Fosfor
-
Fier
-
Potasiu
-
Sodium
-
Sulf
-
Magneziu
-
Mangan
-
Iod
-
Zinc
-
Fluor
Sarac in proteine si grasimi, el este bogat in amidon si reprezinta o sursa de vitamine:
Siguranta/Rating ingredient:
Practic nu contine gluten, este ideal pentru cei ce sufera de boli abdominale (intoleranta la gluten).
Citeste mai mult
Sinonime: FAINA DE GRAU FERMENTATA, ALUAT DE PAINE, PAINE DOSPITA
Descriere:
Maia este un agent natural de fermentare obtinut din apa si faina, in care se dezvolta drojdii si bacterii lactice benefice. Folosita de secole in panificatie, maiaua ajuta aluatul sa creasca natural si ofera painii o aroma bogata si o textura deosebita.
Spre deosebire de drojdia comerciala, maiaua fermenteaza mai lent, ceea ce contribuie la dezvoltarea gustului si la obtinerea unui produs cu miez aerat si coaja crocanta.
Beneficiile painii cu maia:
- aroma intensa si gust usor acidulat;
- textura pufoasa si elasticitate buna a aluatului;
- prospetime mai indelungata;
- digestibilitate imbunatatita comparativ cu unele produse preparate exclusiv cu drojdie;
- proces traditional de fermentatie, fara acceleratori de crestere.
Maiaua este folosita la prepararea painii artizanale, focaccia, pizza si a altor produse de panificatie care pun accent pe gustul autentic si ingredientele simple. Prin fermentatia naturala, aceasta contribuie la obtinerea unor preparate apreciate pentru savoare si calitate.
Siguranta/Rating ingredient:
Maia este considerata sigura pentru consum si este utilizata de secole in panificatie. Cu toate acestea, exista cateva aspecte de care este bine sa se tina cont:
- Produsele preparate cu maia contin, de regula, gluten daca sunt realizate din faina de grau, secara sau orz si nu sunt potrivite pentru persoanele cu Boala Celiaca, cu exceptia celor certificate fara gluten.
- Persoanele cu alergie la grau sau la alte cereale utilizate in prepararea maialei trebuie sa evite consumul produselor respective.
- In cazul persoanelor cu sensibilitate digestiva, consumul excesiv de produse de panificatie poate provoca disconfort gastrointestinal, indiferent daca sunt preparate cu maia sau drojdie.
- Maiaua trebuie intretinuta si fermentata in conditii igienice pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor nedorite.
- Produsele cu maia trebuie pastrate conform recomandarilor producatorului pentru a-si mentine calitatea si siguranta alimentara.
Informatii de siguranta
Maiaua naturala este recunoscuta ca un ingredient sigur in alimentatie. Procesul de fermentatie contribuie la dezvoltarea aromelor si la imbunatatirea proprietatilor aluatului, fara a introduce riscuri suplimentare pentru consumator atunci cand este utilizata si preparata corespunzator. Pentru populatia generala, consumul de produse cu maia este considerat sigur in cadrul unei alimentatii echilibrate.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraţi şi peste 0,05 mg/l nitriţi poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Citeste mai mult
Descriere:
Uleiul de masline prezinta urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
-
120 calorii
-
Aproximativ 13,5 g de grasimi: 9,9 g mononesanturate, 1,4 g polinesaturate, 1,9 g acizi grasi saturati
-
2 g de vitamina E
Conform Codex Alimentarius, Standardul 033-1981, uleiul de masline se regaseste in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante(produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esterii glicerici ai acidului diacetiltartric cu acizi grasi - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), uleiul de masline poate contine:
-
Acid lactic (E 270) - numai pentru gătit și/sau prăjit sau pentru prepararea de sosuri
-
Acid ascorbic (E 300) - numai pentru gătit și/sau prăjit sau pentru prepararea de sosuri
-
Alfa-tocoferol (E 307) - numai uleiurile rafinate de măsline, inclusiv uleiul din turtă de măsline
-
Esteri ai acidului citric cu mono- și diglicerideler acizilor grași (E 472c) - numai pentru gătit și/sau prăjit sau pentru prepararea de sosuri
-
Dimetilpolisiloxan (E 900) - numai uleiuri și grăsimi pentru prăjit
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de masline poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Boli cardiovasculare (cresterea colesterolului)
Consumul de ulei de masline nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: potentiator de gust, conservant, agent de textura, agent de intarire
Descriere:
Sarea (clorura de sodiu, NaCl) este un compus mineral esential pentru viata, utilizat atat in alimentatie, cat si in industrie. Are rol in reglarea echilibrului hidric al organismului, functionarea nervilor si contractia musculara.
Tipuri de sare:
- sare de masa – rafinata, contine aditivi antiaglomeranti.
- sare de mare – obtinuta prin evaporarea apei de mare, contine minerale suplimentare.
- sare de Himalaya – roz, bogata in oligoelemente.
- sare kosher – granulatie mai mare, folosita in bucatarie.
Sarea are mai multe utilizari in alimentatie, printre care mentionam urmatoarele:
- potentiator de gust: intensifica si echilibreaza aromele din mancare.
- conservant: previne dezvoltarea bacteriilor in alimente precum muraturile, branzeturile si carnea sarata.
- agent de textura: contribuie la structura painii si a produselor de patiserie, controland activitatea glutenului.
- controleaza fermentatia: regleaza cresterea drojdiei in produse de panificatie.
- agent de intarire: folosit la conservarea legumelor si fructelor pentru a le mentine fermitatea.
Consumul moderat de sare are mai multe beneficii pentru sanatate, deoarece sodiul din compozitia sa este esential pentru functionarea organismului.
Beneficiile consumului moderat de sare:
- regleaza echilibrul hidric
- ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase.
- sustine contractia musculara
- ajuta la absorbtia nutrientilor: contribuie la transportul glucozei si aminoacizilor in celule.
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), consumul de sare (sodiu) ar trebui sa fie mai mic de 5 grame pe zi pentru adulti, ceea ce corespunde aproximativ unei lingurite rase.
Recomandari de consum general:
- adulti: 5 g/zi
- copii (2-15 ani): mai putin decat adultii, in functie de varsta
- sugari (<2 ani): evitarea adaugarii de sare in alimentatie
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de sare poate cauza:
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
Descriere:
Drojdia uscata este o forma de drojdie de panificatie care a fost deshidratata pentru a-i prelungi durata de viata. Se foloseste frecvent la copt (paine, cozonaci etc.).
Tipuri de drojdie uscata:
- drojdie uscata activa
- drojdie uscata instant (sau rapida)
Functiile principale ale drojdiei uscate:
- fermentare (cresterea aluatului)
- textura produselor de panificatie
- dezvoltarea aromei
Siguranta/Rating ingredient:
Atentie, drojdia uscata este pentru copt, nu pentru consum ca supliment alimentar.
Foarte rar, unele persoane pot avea intoleranta sau reactie alergica la drojdie. Simptome posibile: iritatii, dureri abdominale, balonare excesiva.
NU ESTE POTRIVITA PENTRU:
- produse fara coacere (raw): Drojdia ramane activa si poate cauza probleme digestive;
- diete fara gluten (cu atentie): Drojdia in sine nu contine gluten, dar verifica sa nu fie contaminata
Citeste mai mult
Sinonime: SPAN 60, E 491
Descriere:
Monostearatul de sorbitan este un aditiv alimentar utilizat ca emulsifiant si stabilizator. Se obtine prin reactia dintre sorbitol (un alcool derivat din zaharuri) si acid stearic (un acid gras prezent in mod natural in grasimi vegetale si animale).
In
Codex Alimentarius apare cu denumirea
E491, si este clasificat ca aditiv alimentar cu rol de emulsifiant, stabilizator, agent de dispersare, agent de spumare, agent de textura.
FUNCTII TEHNOLOGICE
E491 indeplineste mai multe functii in produsele alimentare:
- faciliteaza amestecarea apei cu grasimile,
- imbunatateste textura produselor,
- stabilizeaza emulsiile,
- previne separarea ingredientelor,
- contribuie la consistenta uniforma a produselor,
- prelungeste stabilitatea si aspectul alimentelor.
UNDE SE FOLOSESTE
Monostearatul de sorbitan este utilizat in numeroase categorii de produse alimentare:
Produse alimentare:
- produse de patiserie si cofetarie,
- prajituri si creme,
- toppinguri si glazuri,
- deserturi congelate,
- inghetata,
- produse pe baza de cacao si ciocolata,
- bauturi instant,
- suplimente alimentare.
Alte utilizari:
- produse farmaceutice,
- cosmetice,
- produse de ingrijire personala.
DOZA MAXIMA ADMISA
Autoritatile europene au stabilit pentru esterii sorbitanului (E491-E495) o Doza Zilnica Admisibila (DZA) de
10 mg/kg corp/zi
Aceasta valoare se aplica grupului de aditivi din care face parte si E491.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana
- autorizat ca aditiv alimentar cu codul E491;
- reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008;
- utilizarea este permisa doar in anumite categorii de produse si in limite stabilite de legislatie.
Codex Alimentarius
- identificat prin E491;
- autorizat pentru diverse aplicatii alimentare conform bunelor practici de fabricatie (GMP).
Statele Unite
- este autorizat pentru utilizare alimentara in anumite conditii de catre FDA.
Siguranta/Rating ingredient:
In general, E491 este considerat sigur atunci cand este consumat in limitele admise.
Posibile efecte la consum ridicat:
- disconfort digestiv,
- balonare,
- diaree usoara,
- greata.
Reactii alergice
- foarte rare,
- pot aparea la persoane sensibile la unul dintre componentele utilizate in procesul de fabricatie.
Observatii
- organismul metabolizeaza E491 in compusi care pot fi utilizati sau eliminati in mod normal;
- nu exista dovezi concludente privind efecte toxice la nivelurile autorizate de consum.
CONTROVERSE
1. Asocierea cu alimente ultraprocesate
E491 este prezent frecvent in produse industriale, ceea ce a dus la perceptia negativa a unor consumatori fata de acest aditiv.
2. Posibil impact asupra microbiotei intestinale
Unele studii experimentale au sugerat ca anumiti emulsifianti ar putea influenta microbiota intestinala. Totusi, dovezile privind E491 sunt limitate si insuficiente pentru a demonstra un risc clar la om.
3. Originea materiilor prime
Acidul stearic utilizat poate proveni din surse vegetale sau animale, ceea ce poate reprezenta o preocupare pentru vegetarieni, vegani sau anumite grupuri religioase daca originea nu este specificata de producator.
INTREBARI FRECVENTE
1. Este E491 un aditiv natural?
Nu. Este un aditiv obtinut prin procese industriale, desi materiile prime provin din surse naturale.
2. Este sigur pentru consum?
Da. Autoritatile de siguranta alimentara il considera sigur in cantitatile autorizate.
3. Este potrivit pentru vegetarieni?
Depinde de sursa acidului stearic utilizat. Unele produse folosesc surse vegetale, altele pot utiliza surse animale.
4. Contine gluten?
Nu. E491 nu contine gluten.
5. Este periculos pentru copii?
Nu exista dovezi ca ar prezenta riscuri specifice pentru copii atunci cand este consumat in limitele admise.
6. Cum il identific pe eticheta?
Poate aparea sub denumirile: E491, monostearat de sorbitan, sorbitan monostearate.
Citeste mai mult
Sinonime: E200
Functii: conservant
Descriere:
Acidul sorbic este un compus organic natural, ce poate fi obtinut prin sinteza chimica pornind de la acizii sorbici naturali gasiti in fructe precum fructele de sorb (Sorbus aucuparia), desi majoritatea acidului sorbic comercial este produs sintetic pentru consistenta si puritate mai ridicata.
Este utilizat preponderent ca conservant alimentar datorita proprietatilor sale antimicrobiene.
In
Codex Alimentarius apare cu denumirea
E200, si este clasificat ca aditiv alimentar cu rol de
conservant, iar principalele sale functii sunt legate de prevenirea alterarii alimentelor.
UNDE SE FOLOSESTE ACIDUL SORBIC
Acidul sorbic este utilizat pentru inhibarea dezvoltarii mucegaiurilor, drojdiilor si unor bacterii, fiind eficient in special in produse cu continut redus de grasimi. Exemple de utilizare:
- Industria alimentara: branzeturi, lactate, sucuri, vinuri, conserve de fructe si legume, produse de panificatie, gemuri si sosuri.
- Industria cosmetica: creme, lotiuni si alte produse ce necesita pastrarea stabilitatii microbiologice.
- Industria farmaceutica: anumite siropuri si produse lichide pentru administrare orala.
CE FUNCTII ARE ACIDUL SORBIC ATUNCI CAND ESTE FOLOSIT IN PRODUSE ALIMENTARE
Conservant
- ajuta la inhibarea dezvoltarii mucegaiurilor, drojdiilor si unor bacterii in produse alimentare;
- creste durata de valabilitate a produselor sensibile la degradare microbiana.
Stabilizator microbiologic
- ajuta la mentinerea sigurantei alimentului pe durata depozitarii si transportului.
DOZA MAXIMA ADMISA DE ACID SORBIC
Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA) a stabilit doza zilnica acceptabila pentru acidul sorbic la
25 mg/kg corp/zi.
La aceasta doza, nu au fost semnalate efecte adverse semnificative in studii toxice si observationale.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
In Uniunea Europeana, acidul sorbic este aprobat ca aditiv alimentar E200, conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 privind lista aditivilor alimentari autorizati.
In Statele Unite, este recunoscut ca GRAS (Generally Recognized As Safe) de catre FDA.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE
Poate provoca iritatii gastrointestinale in doze mari.
In cazuri rare, poate declansa reactii alergice cutanate sau respiratorii.
Consumul excesiv poate contribui la dezechilibre digestive, dar riscul este redus daca se respecta dozele maxime.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE ACIDUL SORBIC
1. Acidul sorbic este natural sau sintetic?
Poate fi obtinut din fructe, dar majoritatea produselor comerciale sunt sintetice, pentru stabilitate si puritate.
2. Poate fi folosit in produse pentru copii?
Da, dar dozele trebuie sa respecte limitele legale, deoarece excesul poate provoca disconfort digestiv. In acelasi timp, acidul sorbic NU este permis in produsele destinate sugarilor si copiilor mici, cel putin conform legislatiei europene si recomandarilor internationale.
3. Acidul sorbic modifica gustul produsului?
Nu, la dozele admise nu modifica gustul sau aspectul produsului.
4. Acidul sorbic poate provoca alergii?
Reactiile sunt rare, dar posibile, mai ales la persoanele sensibile sau alergice la conservanti.
5. Este adevarat ca acidul sorbic distruge vitamina B12?
Unele surse mai vechi mentioneaza ca vitaminele sensibile la oxidare (B1, B2, B6) pot fi afectate de conservanti, asa cum este si acidul sorbic, in anumite conditii extreme (temperaturi ridicate, pH extrem), dar vitamina B12 este relativ stabila la concentratiile folosite in mod obisnuit de acid sorbic. Practic, in produsele alimentare normale, cantitatea de acid sorbic folosita nu degradeaza B12 intr-o masura semnificativa.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari - http://data.europa.eu/eli/reg/2011/1129/oj
2. Food Aditives - What is Sorbic Acid (E200) in Food & the difference with Potassium Sorbate? - https://foodadditives.net/preservatives/sorbic-acid/
3. InfoCons - Stiti ce reprezinta acidul sorbic? - https://infocons.ro/stiti-ce-reprezinta-acidul-sorbic-e200/
4. Food Detective - Sorbic acid (E200) - https://food-detektiv.de/en/additives/?enummer=Sorbic%20acid
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
