Contine gluten din grau, ou, lapte, soia. Poate contine urme de arahide si alune.
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Descriere:
Cel mai cunoscut produs de tipul grasimi vegetale hidrogenate (saturate) este reprezentat de margarina. Alte surse bogate in grasimi saturate sunt si: produsele de tip fast-food, laptele nedegresat, untul, branza, cartofii prajiti, carnea grasa.
Hidrogenarea (adaugarea de atomi de hidrogen la moleculele de grasimi) are rolul atat de a prelungi durata de viata a produsului, impiedicand oxidarea, cat si de a transforma consistenta grasimilor in una solida.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, grasimile vegetale se regasesc in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri). Aditivi pe care ii pot contine:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de grasimi vegetale hidrogenate poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Boli cardiovasculare
-
Obezitate
-
Cresterea colesterolului
Consumul de grasimi vegetale hidrogenate nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Pudra de zer comerciala (proteica) contine in general (30 g, care reprezinta si doza zilnica recomandata):
-
110 calorii
-
1,5 g de grasimi
-
2 g carbohidrati
-
22 g de proteine
Alte tipuri de pudra de zer: amara sau acida, dulce, demineralizata si fara lactoza.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 289-1995, zerul praf se regaseste in grupa 01.8 Zer si produse din zer, excluzand branzeturile din zer, subgrupa 01.8.2 Zer uscat si produse din zer, excluzand branzeturile din zer. Pudra de zer este preparata prin pulverizarea sau trecerea zerului sau zerului acid (din care a fost indepartat in mare parte laptele) prin intermediul rolelor de uscare. Aditivi pe care ii poate contine:
-
Silicat de aluminiu - 10000 mg/kg
-
Peroxid de benzoil - 100 mg/kg
-
Siliat de calciu si aluminiu - 10000 mg/kg
-
Carbonat de calciu - 10000 mg/kg
-
Clorura de calciu – gmp
-
Hidroxid de calciu – gmp
-
Silicat de calciu - 10000 mg/kg
-
Fosfat de diamidon hidroxipropilat - 10000 mg/kg
-
Carbonat de magneziu - 10000 mg/kg
-
Oxid de magneziu - 10000 mg/kg
-
Silicat sintetic de magneziu - 10000 mg/kg
-
Celuloza microcristalina (gel de celuloza) - 10000 mg/kg
-
fosfati - 4400 mg/kg
-
carbonat de potasiu – gmp
-
clorura de potasiu – gmp
-
citrat de potasiu dihidrogenat – gmp
-
carbonat de potasiu hidrogenat – gmp
-
hidroxid de potasiu – gmp
-
celuloza pudra - 10000 mg/kg
-
dioxid de silicon amorf - 10000 mg/kg
-
aluminosilicat de sodiu - 10000 mg/kg
-
carbonat de sodiu – gmp
-
citrat de sodiu dihidrogenat – gmp
-
carbonat de sodiu hidrogenat – gmp
-
hidroxid de sodiu – gmp
-
carbonat de sodiu Sesqui – gmp
-
talc - 10000 mg/kg
-
citrat de tripotasiu – gmp
-
citrat de trisodiu - gmp
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de zer praf poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Osteoporoza
-
Probleme la nivelul rinichilor (in cazul unui consum continuu, in cantitati mari)
Consumul de zer praf nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Cacao cu continut redus de grasime este pudra de cacao care contine maximum 20% unt de cacao, raportat la continutul de substanta uscata.
Pudra de cacao contine (per lingura – 5 g):
-
20 de calorii
-
0,9 g de proteine
-
1,6 g de fibre
-
0,5 g de grasimi
-
3 g de carbohidrati
-
2 g de fibre
-
8 mg de cofeina
Contine:
-
Fier
-
Magneziu
-
Fosfor
-
zinc
-
bogata in antioxidanti si steroli.
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Da
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de pudra de cacao cu continut redus de grasime poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Insomnii
Citeste mai mult
Descriere:
Lapte praf degresat prezinta urmatoarele caracteristici (per portie, 1/3 cana):
-
80 calorii
-
2 g de grasimi (dintre care 1 g grasimi saturate)
-
4 mg de colesterol
-
123 mg de sodiu
-
11,7 g de zahar
-
0 fibre
-
7,9 g de proteine
-
276,2 mg de calciu
-
382.6 mg de potasiu
-
Vitamina A si C
Conform legislatiei in vigoare la nivelul UE, laptele praf degresat este obtinut prin indepartarea apei din lapte (produsul solid trebuie sa contina maximum 5% apa). Laptele nu trebuie sa depaseasca o concentratie de 1,5% grasimi. Alte specificatii cu privire la continutul laptelui degresat sunt si urmatoarele (Regulamentul nr. 2799/1999):
-
proteine: 31,4 % m/m (minimum) din continutul fara grasimi
-
grasimi: pana la 11 % m/m
-
zer inchegat: 0%
-
amidon: 0%
Conform Codex Alimentarius, Standardul 207-1999, laptele praf degresat se regaseste in grupa 01.5 Lapte praf si pudra crema si analogi sub forma de pudra (simpla), subgrupa 01.5.1 Lapte praf si pudra crema (simpla): produse obtinute prin inlaturarea partiala a apei din lapte sau crema, produse in forma de pudra. Acesta poate contine:
-
esteri de ascorbil (Ascorbyl palmitate si Ascorbyl stearate) - 500 mg/kg;
-
Butylated Hydroxyanisole - 100 mg/kg;
-
Butylated Hydroxytoluene - 200 mg/kg;
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi ai Glycerol - 10000 mg/kg;
-
Polydimethylsiloxane - 10 mg/kg;
-
Propyl gallate - 200 mg/kg;
-
Sucroglycerides - 10000 mg/kg;a
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lapte praf degresat poate cauza:
Consumul de lapte praf degresat nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Sinonime: E476; POLIRICINOLEAT DE POLIGLICERINA, POLIGLICEROL POLIRICINOLEAT
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 476 - Poliricinoleat de poliglicerina.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile:
-
50 000 mg/kg in preparat,
-
500 mg/kg in produsul alimentar final
E 476 poate fi folosit ca emulsifiant in „preparate din coloranti utilizati in:
-
Surimi si produse din peste de tip japonez (Kamaboko) (E 120 cosenila, acid carminic, carmine)
-
Produse din carne, paste de peste si preparate din fructe utilizate in produse lactate aromatizate si deserturi (E 163 antocianine, E 100 curcumina si E 120 cosenila, acid carminic, carmine)”.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de Poliricinoleat de poliglicerol poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la rinichi
Se recomanda un consum zilnic maxim de 7,5 mg/kg corp.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Faina de grau prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (1/4 cana):
- 100 de calorii
- 0,5 g de grasimi
- 21 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 4 g de proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina de grau se regaseste in grupa 06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa 06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraţi şi peste 0,05 mg/l nitriţi poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E420 II
Functii: stabilizator, edulcorant hipocaloric, agent de volum, indulcitor artificial, umectant
Descriere:
Se formeaza prin hidrogenarea siropului de glucoza.
Estecompus din:
-
D-sorbitol
-
D-manitol
-
zaharuri hidrogenate.
Partea de produs care nu este D-sorbitol este compusa, in principal, din oligozaharide hidrogenate formate prin hidrogenarea siropului de glucoza folosit ca materie prima (in acest caz siropul nu se cristalizeaza) sau manitol.
Se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice.
Este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetic.
In Codex Alimentarius siropul de sorbitol poarta denumirea de E420ii.
Siguranta/Rating ingredient:
Nu există limita pentru consumul de E420.
Totusi, nu este permis consumul in cazul copiilor sub 1 an, deoarece poate provoca diaree severa.
Citeste mai mult
Descriere:
Glicerolul este tratat ca un carbohidrat, indulcind diverse produse in industria alimentara (contine 4 calorii/g); el reprezinta un compus alcoolic ce apare in mod natural (poate fi de origine animala sau vegetala), dar care poate fi produs si sintetic.
Conform Codex Alimentarius, glicerina (sau glicerol) poate fi folosita pe post de agent de umezire si ingrosare, fiind notatata cu E 422.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 422 - Glicerol.
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient atat ca aditiv alimentar direct cat si ca aditiv alimentar indirect.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de glicerina poate cauza:
-
Probleme la nivel digestiv (balonare, flatulenta, diaree)
-
Crestere in greutate
Consumul de glicerina nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Uleiul de floarea soarelui contine (per lingura):
- 124 calorii
- 14 g de grasimi (1,38 g saturate, 11,7 g mononesaturate, 0,53 g polinesaturate)
- 8,9 g de acid linoleic (omega-6)
- 5,6 mg de alfa-tocoferol (forma a vitaminei E)
- 0,8 mcg de vitamina K
- 0 colesterol
- 0 sodiu
- 0 proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul de floarea soarelui se regaseste in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
- Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
- Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
- Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
- Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
- Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
- Citrati de izopropil - 200 mg/kg
- Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
- Polisorbati - 5000 mg/kg
- Galat de propil - 200 mg/kg
- Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
- Citrat de stearil – gmp
- Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
- Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, uleiul vegetal poate contine:
- Acid lactic (E 270)
- Acid ascorbic (E 300)
- Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
- Extract bogat în tocoferol (E 306)
- Gama-tocoferol (E 308)
- Delta-tocoferol (E 309)
- Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
- Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
- Lecitine (E 322)
- Acid citric (E 330)
- Citrati de sodiu (E 331)
- Citrati de potasiu (E 332)
- Citrati de calciu (E 333)
- Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
- Extracte de rozmarin (E 392)
- Dimetilpolisiloxan (E 900)
- Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de floarea soarelui poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
-
Cresterea numarului de celule canceroase
-
Inflamatii
-
Depresie
Consumul de ulei de floarea soarelui nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: PUDRA DE ALBUS DE OU, ALBUS DE OU PUDRA, PUDRA DE ALBUMINA DIN OUA
Functii: emulsificator, surfactant, conditionator de piele
Descriere:
Albusul de ou praf este obtinut din albus de ou, prin pasteurizare si uscare prin pulverizare. Mai este numit si pudra de albumina din oua.
Albusul de ou contine 88% apa si 11% proteine si o cantitate mica de vitamine ale complexului B, are doar 17 calorii. Este o sursa buna de proteine complete, ideala pentru sportivi.
Domenii de utilizare:
In bucatarie/ patiserie
- Bezele, macarons, mousse-uri
- Stabilizator pentru spuma
- Inlocuitor pentru albusul crud
In nutritie sportiva
- Shake-uri proteice
- Suplimente alimentare
Industrie alimentara
- Produse de panificatie
- Sosuri, produse dietetice.
1 kg de albus de ou praf reprezinta echivalentul a 275 albuse de ou proaspat.
Siguranta/Rating ingredient:
Praful de albus de ou ar trebui evitat de persoane cu alergie la ou, copii mici si persoane cu afectiuni digestive severe.
Citeste mai mult
Descriere:
Praful de galbenus este obtinut din galbenus de ou, prin pasteurizare si uscare prin pulverizare.
Un kilogram de praf de galbenus este facut din 130-140 de galbenusuri.
Pentru utilizare se face o dilutia apoasa , praf de galbenus din ou o parte si 1.3 parti in greutate de apa potabila si se amesteca pana la omogenizare.
100 de grame de praf de galbenus de ou contin:
- Grasimi: 55.8 g
- Grasimi saturate: 17.154 g
- Grasimi polinesaturate: 7.895 g
- Grasimi mononesaturate: 21.129 g
- Sodiu: 135 mg
- Colesterol: 2335 mg
- Carbohidrati: 3.6 g
- Zaharuri: 3.6 g
Domenii de utilizare:
- patiserii (cofetarii);
- brutarii;
- paste fainoase;
- specialitati (salate);
- inghetata;
- bauturi;
- maioneze.
Citeste mai mult
Sinonime: ETANOL
Descriere:
-
substanta lichida incolora, solubila in apa in orice proportii
-
alcool obtinut prin fermentarea fructelor, cerealelor etc. si folosit la prepararea bauturilor alcoolice, in medicina, tehnica etc.
Alcoolul etilic alimentar se foloseste pentru a nu lasa microorganismele sa se dezvolte fiind absorbit pe suprafata produsului.
Etanolul poate fi obtinut din produsele alimentare in timpul fermentarii. Multe fructe si / sau alte alimente cu zaharuri pot fermenta in prezenta drojdiei. Cu toate acestea, acest proces nu are loc in mod obisnuit pentru ca alimentele ar trebui tinute intr-un container care permite eliberarea de CO2, dar care retine in acelasi timp oxigenul. Oxigenul opreste efectiv procesul.
Un bun exemplu în acest sens este painea. Multe produse de panificatie dospite produc o cantitate mica de etanol prin reactiile cu drojdia.
Etanolul actioneaza asupra organismului, atat direct cat si prin compusii in care se transforma pe cale enzimatica.
Siguranta/Rating ingredient:
-
Alcoolul, in combinatie cu zaharurile si cu proteinele, are efecte si toxice asupra ficatului copiilor.
-
Din punct de vedere fiziologic, el are o actiune depresiva si actioneaza ca un anestezic.
-
Utilizat in cantitati mari poate produce iritatii la nivelul pielii.
Citeste mai mult
Descriere:
Amidonul de porumb este folosit in alimentatie drept agent de ingrosare, prezentand urmatoarele caracteristici nutritionale (per cana):
-
488 calorii
-
117 g de carbohidrati
-
0,1 g de grasimi
-
3 g de proteine
-
12 mg de sodiu
-
1,2 g de fire
Acest compus nu contine gluten.
Conform Codex Alimentarius, amidonul de porumb se regaseste in grupa
06.2 Fainuri si amdonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa
06.2.2 Amidonuri: amidonul este un polimer de glucoza ce se regaseste in forma granulara in diverse specii de plante, seminte si tuberculi.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de amidon de porumb poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Tensiune arteriala crescuta
-
Amilofagie
Consumul de amidon de porumb nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Doua linguri de miere contin:
-
128 calorii
-
35 g de carbohidrati
-
34,5 g de zaharuri
-
0 grasimi
-
0 proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 012-1987, mierea se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.5 Miere: substanta dulce, naturala, produsa de albine din nectarul florilor sau secretiile plantelor.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de miere poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Diabet
-
Botulism infantil (nerecomandata copiilor sub 1 an)
-
Probleme la nivelul dintilor
Consumul de miere nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E500II; CARBONAT ACID DE SODIU, HIDROGENOCARBONAT DE SODIU
Functii: agent de afanare si neutralizator al acizilor
Descriere:
Bicarbonatul de sodiu, cunoscut si sub denumirile soda de copt sau bicarbonat de sodiu alimentar, este un compus chimic alb, cristalin, care se dizolva usor in apa.
Acesta are un ph de 12.0, ajutand la reducerea aciditatii la stomac (care se situeaza la 2.0).
Beneficiile utilizarii in produsele alimentare:
- face aluatul sa creasca in timpul coacerii, eliberand dioxid de carbon cand reactioneaza cu acizii din aluat (de exemplu, otet, lamaie, iaurt). Se foloseste mai ales in prajituri, biscuiti, patiserie si tarte.
- daca este combinat cu un acid (de exemplu, suc de lamaie sau otet), bicarbonatul de sodiu provoaca o reactie chimica care produce bule de dioxid de carbon. Aceste bule fac aluatul mai pufos si aerat
- se foloseste pentru neutralizarea aciditatii in unele preparate, de exemplu, la gatirea legumelor sau prepararea anumitor supe, pentru a reduce gustul acid
- ajuta la obtinerea unei texturi mai moi si mai pufoase.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 500 - Carbonati de sodiu (E500(ii) Bicarbonat de sodiu).
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de bicarbonat de sodiu poate cauza:
- reactii alergice
- probleme gastrointestinale (gaze la stomac, balonare)
- oboseala
- picioare umflate
- tensiune arteriala
- probleme la nivelul rinichilor
- alcaloza metabolica
- interferente asupra efectului anumitor medicamente
Consumul de bicarbonat de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Conform unui studiu publucat pe site-ul Sanatatea Femeilor,
bicarbonatul de sodiu te ajuta sa slabesti. Afla mai multe detalii!
Sinonime: E 471, MONO- SI DIGLICERIDELE ACIZILOR GRASI
Functii: emulgator
Descriere:
Mono- si digliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi, derivati din trigliceride, care reprezinta componenta principala a grasimilor. Mono- si digliceridele sunt, de obicei, derivate din uleiuri vegetale, dar pot fi obtinute si din surse animale.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E471, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: emulgator, corector de aciditate, antiaglomerant si spumant.
CUM SE FOLOSESC MONO- SI DIGLICERIDELE ALE ACIZILOR GRASI
Mono- si digliceridele acizilor grasi prezinta mai multe functii in industria alimentara si nu numai. Iata principalele:
1. Emulgator
- Stabilizeaza amestecurile de grasime si apa, prevenind separarea acestora.
- Exemple: margarina, inghetata, sosuri, ciocolata.
2. Stabilizator de textura
- Imbunatateste consistenta produselor de panificatie si cofetarie.
- Ajuta la mentinerea unui aluat mai elastic si la pastrarea volumului produselor.
3. Antispumant
- Reduce formarea spumei in timpul proceselor de fabricatie.
- Folosit in produse lichide precum bauturi instant sau sosuri.
4. Antiaglomerant
- Impiedica lipirea sau aglomerarea particulelor in pulberi sau mixuri uscate.
- Exemple: pudre pentru ciocolata, lapte praf.
5. Prelungirea duratei de viata
- Prin stabilizarea emulsiei si imbunatatirea texturii, contribuie indirect la cresterea termenului de valabilitate.
UTILIZARE
Mono- si digliceridele sunt folosite in principal ca emulgatori in diverse industrii:
Industria alimentara
- Produse de panificatie (paine, prajituri, produse congelate)
- Margarina si unturi vegetale
- Produse lactate (inghetata, smantana batuta)
- Bauturi instant si ciocolata
Industria cosmetica si farmaceutica
- Crema si lotiuni pentru piele
- Suplimente nutritive si capsule farmaceutice
Ele imbunatatesc textura, prelungesc termenul de valabilitate si stabilizeaza emulsia grasime-apa.
DOZA ZILNICA MAXIMA
Conform Regulamentului CE 1333/2008, consumul de mono- si digliceridele ale acizilor grasi nu este restrictionat in acest moment, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana:
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, emulgatorul mono- si digliceridele ale acizilor grasi poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 471 - Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU MONO- SI DIGLICERIDE ALE ACIZILOR GRASI
1. Consumul excesiv poate creste aportul de grasimi, contribuind la obezitate sau tulburari metabolice.
2. Unele persoane pot fi sensibile la mono- si digliceridele provenite din uleiuri hidrogenate, care pot contine acizi grasi trans.
In general, utilizarea in cantitati alimentare normale este considerata sigura.
INTREBARI FRECVENTE
1. Sunt mono- si digliceridele considerate periculoase?
Nu, atunci cand sunt consumate in cantitati uzuale in alimente, sunt considerate sigure de catre EFSA si alte autoritati internationale.
2. Pot fi folosite de vegetarieni sau vegani?
Depinde de sursa: pot fi de origine vegetala (uleiuri vegetale) sau animala (grasimi animale). Eticheta nu intotdeauna specifica sursa.
3. Au efecte asupra colesterolului?
Mono- si digliceridele in sine nu cresc colesterolul, dar daca provin din uleiuri hidrogenate, pot contine grasimi trans care pot afecta profilul lipidic.
4. Se gasesc doar in alimente procesate?
Cel mai des, dar sunt folosite si in suplimente, produse farmaceutice si cosmetice pentru proprietatile lor emulsificante.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA - Opinion on the re-evaluation of mono- and diglycerides of fatty acids (E 471) as food additive in foods for infants below 16 weeks of age and follow-up of their re-evaluation as food additives for uses in foods for all population groups - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2021.6885
2. Food and Safety Platform EU - What are emulsifiers and what are common examples used in food? - https://foodsafetyplatform.eu/knowledge/articles/what-are-emulsifiers-and-what-are-common-examples-used-in-food/
3. InfoCons - E471 -Mono- si Digliceridele acizilor grasi - https://infocons.ro/aditivi/e471-mono-si-digliceridele-acizilor-grasi/
Citeste mai mult
Sinonime: E 450
Functii: stabilizator, agent de crestere, regulator de aciditate, emulgator si sechestrant.
Descriere:
CE SUNT DIFOSFATII
Difosfatii, cunoscuti si sub numele de pirofosfati, sunt compusi chimici, saruri sau esteri ai acidului difosforic, utilizati pe scara larga in industria alimentara si in alte procese industriale.
In Codex Alimentarius apar cu denumirea E450, in lista de aditivi alimentari cu functiil de stabilizator, agent de crestere, regulator de aciditate, emulgator si sechestrant.
Conform Codex Alimentariu difosfatii se impart in:
- E450(i) Difosfatul disodic;
- E450 (ii) Difosfatul trisodic;
- E450 (iii) Difosfatul tetrasodic;
- E450 (v) Difosfatul tetrapotasic;
- E450 (vi) Difosfatul calcic dihidrogenat.
CE FUNCTII INDEPLINESC DIFOSFATII
Difosfatii au mai multe roluri in industria alimentara si nu numai:
- Reglarea aciditatii - ajuta la mentinerea pH-ului stabil;
- Emulsionant si agent de legare a apei - imbunatatesc textura si suculenta produselor;
- Agent de afanare - folosit in aluaturi si produse de panificatie;
- Stabilizator si agent de preventie a cristalizarii - in produsele lactate si bauturi;
- Chelator - leaga ionii metalici care pot afecta gustul sau stabilitatea produsului.
UNDE SE FOLOSESC DIFOSFATII
Difosfatii sunt utilizati in numeroase domenii alimentare si industriale:
- Produse de panificatie - praf de copt, aluaturi;
- Carne si produse din carne - mezeluri, carne procesata, pentru a mentine suculenta si a imbunatati textura;
- Produse lactate - branzeturi topite, lapte praf, pentru stabilizare si prevenirea coagularii;
- Bauturi si alimente procesate - sucuri, sosuri, gemuri;
- Alimente congelate - pentru a preveni pierderea apei la congelare.
DOZA ZILNICA ADMISA DE DIFOSFATI
Difosfatii nu au o "doza zilnica recomandata" oficiala exacta, dar exista limite de aport considerate sigure stabilite de autoritati precum EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor).
Important: Difosfatii sunt surse de fosfor, iar EFSA a stabilit un aport maxim de fosfor pentru adulti: aproximativ 70 mg fosfor/kg corp/zi (aproximativ 5 g fosfor pe zi pentru o persoana de 70 kg).
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Regulamentul nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana permite folosirea acestui ingredient ca aditiv alimentar sub denumirea E 450 - Difosfati.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU DIFOSFATII
1. Dezechilibru de fosfor si calciu in organism;
2. Posibile probleme renale la persoane sensibile;
3. In cazuri rare,un aport mare de difosfati poate afecta absorbtia mineralelor;
4. Consumul excesiv poate provoca tulburari metabolice, fiind contraindicati in alimentele pentru sugari.
Conform studiilor, aportul moderat in limitele admise este considerat sigur pentru populatia generala.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE AZORUBINA DESPRE DIFOSFATI
1. Difosfatii sunt siguri pentru consum?
Da, daca sunt utilizati conform dozelor maxime admise.
2. Difosfatii se gasesc doar in carne procesata?
Nu, se gasesc si in produse lactate, aluaturi, bauturi si alimente congelate.
3. Difosfatii pot provoca alergii?
Alergiile sunt rare; principala preocupare este aportul excesiv de fosfor.
4. Exista alternative naturale pentru difosfati?
Da, bicarbonatul de sodiu sau agentii de afanare naturali pot fi folositi in panificatie.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA issues new advice on phosphates - https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/190612
2. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 - Lista aditivilor alimentari autorizati
3. Phosphate Additives in Food - a Health Risk - https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3278747/
4. InfoCons - E450 - Difosfati - https://infocons.ro/aditivi/e450-difosfati/
Citeste mai mult
Functii: potentiator de gust, conservant, agent de textura, agent de intarire
Descriere:
Sarea (clorura de sodiu, NaCl) este un compus mineral esential pentru viata, utilizat atat in alimentatie, cat si in industrie. Are rol in reglarea echilibrului hidric al organismului, functionarea nervilor si contractia musculara.
Tipuri de sare:
- sare de masa – rafinata, contine aditivi antiaglomeranti.
- sare de mare – obtinuta prin evaporarea apei de mare, contine minerale suplimentare.
- sare de Himalaya – roz, bogata in oligoelemente.
- sare kosher – granulatie mai mare, folosita in bucatarie.
Sarea are mai multe utilizari in alimentatie, printre care mentionam urmatoarele:
- potentiator de gust: intensifica si echilibreaza aromele din mancare.
- conservant: previne dezvoltarea bacteriilor in alimente precum muraturile, branzeturile si carnea sarata.
- agent de textura: contribuie la structura painii si a produselor de patiserie, controland activitatea glutenului.
- controleaza fermentatia: regleaza cresterea drojdiei in produse de panificatie.
- agent de intarire: folosit la conservarea legumelor si fructelor pentru a le mentine fermitatea.
Consumul moderat de sare are mai multe beneficii pentru sanatate, deoarece sodiul din compozitia sa este esential pentru functionarea organismului.
Beneficiile consumului moderat de sare:
- regleaza echilibrul hidric
- ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase.
- sustine contractia musculara
- ajuta la absorbtia nutrientilor: contribuie la transportul glucozei si aminoacizilor in celule.
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), consumul de sare (sodiu) ar trebui sa fie mai mic de 5 grame pe zi pentru adulti, ceea ce corespunde aproximativ unei lingurite rase.
Recomandari de consum general:
- adulti: 5 g/zi
- copii (2-15 ani): mai putin decat adultii, in functie de varsta
- sugari (<2 ani): evitarea adaugarii de sare in alimentatie
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de sare poate cauza:
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
Sinonime: E 202
Functii: conservant
Descriere:
Sorbatul de potasiu este un conservant alimentar utilizat pe scara larga pentru a preveni dezvoltarea mucegaiurilor si a drojdiilor. Este considerat unul dintre conservantii relativ siguri atunci cand este utilizat in limitele reglementate.
Se regaseste frecvent in produse alimentare procesate si unele cosmetice. Este un conservant eficient in special fata de mucegaiuri si drojdii, nefiind eficient impotriva bacteriilor, si prezinta activitate optima la pH mai mic de 6,5.
Ce este sorbatul de potasiu
Sorbatul de potasiu este sarea de potasiu a acidului sorbic, un compus organic cu proprietati antimicrobiene. Este obtinut in mod industrial prin neutralizarea acidului sorbic cu hidroxid de potasiu.
Are formula chimica C6H7KO2 si se prezinta sub forma de pulbere alba sau granule solubile in apa.
Denumiri alternative: potasiu sorbat, sare de potasiu a acidului sorbic.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E202 si este clasificat ca aditiv alimentar cu rol conservant.
Ce functii are sorbatul de potasiu
Sorbatul de potasiu are mai multe functii tehnologice importante, in special in industria alimentara si cosmetica:
1. Conservant antimicrobian
- Inhiba dezvoltarea mucegaiurilor, drojdiilor si unor bacterii,
- Prelungeste durata de valabilitate a produselor,
- Este eficient mai ales in medii usor acide.
2. Stabilizator de produs
- Ajuta la mentinerea stabilitatii microbiologice pe durata depozitarii,
- Reduce riscul de fermentare nedorita.
3. Protector impotriva alterarii
- Previne modificarea gustului, mirosului si texturii cauzate de microorganisme
- Mentine calitatea organoleptica a produselor
4. Rol sinergic cu alti conservanti
- Poate fi utilizat impreuna cu alti conservanti pentru eficienta crescuta,
- Permite reducerea concentratiilor individuale.
Unde se foloseste sorbatul de potasiu
Sorbatul de potasiu este utilizat in principal ca agent conservant.
- Produse alimentare: branzeturi, iaurturi, produse de panificatie, sucuri, vinuri, sosuri,
- Produse cosmetice: creme, lotiuni, produse de ingrijire personala,
- Industria farmaceutica: conservant in unele preparate.
Rol principal: inhiba cresterea mucegaiurilor si a drojdiilor.
Doza maxima admisa de sorbat de potasiu
Doza zilnica admisibila stabilita de JECFA (FAO/WHO) este de 0-25 mg/kg corp/zi, adica aproximativ 1750 mg/zi pentru o persoana de 70 kg. Aceasta valoare este rar atinsa prin consumul normal de alimente.
Este totusi o doza ce poate fi depasita mai ales prin consumul mare de paine: 500 g de paine pot contine 1000 mg de sorbati, ceea ce reprezinta doza maxima pentru o persoana de 40 kg.
Reglementari legislative
Permis in Uniunea Europeana ca aditiv alimentar (E202).
- Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
- Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acidul citric poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 202 – Sorbat de potasiu.
Aprobat in SUA de FDA ca substanta GRAS (Generally Recognized As Safe).
Utilizarea este limitata la concentratii specifice in functie de produs.
Siguranta/Rating ingredient:
Efecte asupra sanatatii - Riscuri / efecte secundare
- Poate provoca iritatii usoare ale pielii sau mucoaselor in cazuri rare;
- Reactii alergice sunt posibile, dar rare;
- In concentratii mari, poate cauza iritatii gastrointestinale,
- Exista unele raportari izolate privind posibila agravare a simptomelor astmatice, dar dovezile sunt limitate. Nu este considerat un declansator major comparativ cu alti aditivi (ex. sulfiti).
Populatii sensibile
- Persoane cu sensibilitate la conservanti,
- Persoane cu piele sensibila (in cazul produselor cosmetice).
Nu este permis in produsele pentru sugari si copii mici.
Intrebari frecvente despre sorbatul de potasiu
1. Sorbatul de potasiu este sigur?
Da, este considerat sigur in limitele dozei zilnice admise.
2. Sorbatul de potasiu este natural?
Este obtinut industrial, dar deriva din acid sorbic care poate avea origine naturala.
3. Sorbatul de potasiu este vegan?
Da, nu provine din surse animale.
BIBLIOGRAFIE SI SURSE SUPLIMENTARE
1. InfoCons - E 202 Sorbat de Potasiu - https://infocons.ro/aditivi/e-202-sorbat-de-potasiu/
2. HealthLine - Everything You Should Know About Potassium Sorbate - https://www.healthline.com/health/potassium-sorbate
3. Every Day Health - Potassium Sorbate: What Is It and What Are Its Side Effects? - https://www.everydayhealth.com/food-safety/potassium-sorbate/
Citeste mai mult
Functii: liant in produsele din grau, confera elasticitate si porozitate aluatului framantat din faina cerealelor
Descriere:
-
substanta proteica densa, vascoasa, moale si elastica, prezenta in boabele si in faina cerealelor, mai ales in cea de grau, formată in principal dintr-un amestec de gliadina si glutenina
-
este obtinuta din faina cerealelor dupa indepartarea amidonului
-
este o denumire generica folosita pentru proteinele tuturor cerealelor, care se impart in prolamina, glutelina, albumina si globulina
-
faina cu continut mai mare de gluten este de mai buna calitate si este folosita pentru produse de panificatie superioara
-
continutul redus de gluten confera produselor de panificatie un volum mai mic, forma aplatizata si o durata scazuta de mentinere a prospetimii
-
glutenul suficient de elastic si extensibil asigura obtinerea produselor bine dezvoltate, cu porozitate fina si uniforma, cu peretii porilor uniformi
-
glutenul excesiv de rezistent conduce la obtinerea de produse nedezvoltate si cu miezul dens
-
intoleranta la gluten, numita si boala celiaca, este o boala transmisa pe cale ereditara, ce se manifesta prin imposibilitatea sistemului digestiv de a digera glutenul din alimente. Cel mai adesea intoleranta la gluten se manifesta prin paloare, diaree, scadere in greutate, crampe abdominale, anemie. Intoleranta la gluten se trateaza prin regim alimentar.
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Da
- Expunere multipla, cumulativa:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu
- Neurotoxicitate:
- Nu
- Genotoxicitate / Mutagenicitate:
- Nu
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu
- Ecotoxicologie:
- Nu exista informatii
- Cancer:
- Nu
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Contaminati:
- Nu exista informatii
- Riscuri profesionale:
- Nu exista informatii
- Modificari celulare:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Etichetarea alimentelor de larg consum din comertul alimentar obligă producatorii alimentari sa declare existenta glutenului, normativ inclus în Codex Revised Standard 1999.
Acest normativ a fost preluat de Uniunea Europeana prin decizia 2003/89/EC, declararea glutenului in compozitie indiferent de produs si scopul pe care il îndeplineste este obligatorie deoarece glutenul celor patru cereale sunt declarate a fi alergen.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
