Inghetata cu vanilie si sos de caramel (7%), invelita in ciocolata cu lapte (23%) si glauzura exterioara aurie (5%).
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Laptele degresat reconstituit este laptele lichid obtinut prin adaugarea de apa la lapte praf degresat.
Laptele praf degresat se obtine din laptele tratat termic, al carui continut de grasimi a fost redus.
Lapte praf degresat prezinta urmatoarele caracteristici (per portie, 1/3 cana):
-
80 calorii
-
2 g de grasimi (dintre care 1 g grasimi saturate)
-
4 mg de colesterol
-
123 mg de sodiu
-
11,7 g de zahar
-
0 fibre
-
7,9 g de proteine
-
276,2 mg de calciu
-
382.6 mg de potasiu
-
Vitamina A si C
Conform legislatiei in vigoare la nivelul UE, laptele praf degresat este obtinut prin indepartarea apei din lapte (produsul solid trebuie sa contina maximum 5% apa). Laptele nu trebuie sa depaseasca o concentratie de 1,5% grasimi. Alte specificatii cu privire la continutul laptelui degresat sunt si urmatoarele (Regulamentul nr. 2799/1999):
-
proteine: 31,4 % m/m (minimum) din continutul fara grasimi
-
grasimi: pana la 11 % m/m
-
zer inchegat: 0%
-
amidon: 0%
Conform Codex Alimentarius, Standardul 207-1999, laptele praf degresat se regaseste in grupa 01.5 Lapte praf si pudra crema si analogi sub forma de pudra (simpla), subgrupa 01.5.1 Lapte praf si pudra crema (simpla): produse obtinute prin inlaturarea partiala a apei din lapte sau crema, produse in forma de pudra. Acesta poate contine:
-
esteri de ascorbil (Ascorbyl palmitate si Ascorbyl stearate) - 500 mg/kg;
-
Butylated Hydroxyanisole - 100 mg/kg;
-
Butylated Hydroxytoluene - 200 mg/kg;
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi ai Glycerol - 10000 mg/kg;
-
Polydimethylsiloxane - 10 mg/kg;
-
Propyl gallate - 200 mg/kg;
-
Sucroglycerides - 10000 mg/kg;a
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lapte degresat reconstituit poate cauza:
Consumul de lapte degresat reconstituit nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Descriere:
Cele mai cunoscute grasimi vegetale sunt:
-
Ulei de floarea soarelui, de masline sau porumb
-
Ulei de nuca de cocos, de rapita sau in
-
Unt, margarina
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, grasimile vegetale se regasesc in categoria 02.0 Grasimi si uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri). Aditivi pe care ii pot contine:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esterii glicerici ai acidului diacetiltartric cu acizi grasi - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de grasimi vegetale poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Boli cardiovasculare
-
Obezitate
Consumul de grasimi vegetale nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Untul de cacao contine:
- Peste 60% grasime
- 0 proteine sau carbohidrati
- 28.35 g =
- 248 de calorii, ceea ce acopera 43% din totalul zilnic de grasimi recomandat unui adult
- 7 micrograme de vitamina K (10% din totalul zilnic de grasimi recomandat)
- 0,5 mg de vitamina E (3% din totalul zilnic de grasimi recomandat)
- 0 fibre sau colesterol
Conform Codex Alimentarius, Standardul 086-1981, untul de cacao se regaseste in grupa 05.1.3 Unt de cacao: produse ce contin cacao amestecata cu alte ingrediente in scopul obtinerii unei paste ce se poate intinde pe paine sau care poate servi pe post de umplutura pentru articolele de panificatie.
Conform Directivei nr. 2000/36/EC, untul de cacao reprezinta grasimea obtinuta din boabele de cacao sau parti din acestea, avand urmatoarele caracteristici:
- Continut fara acizi grasi: pana la 1,75% (exprimati ca acid oleic)
- Substanta nesaponificabila (determinata cu ajutorul eterului de petrol): pana la 0,5%, cu exceptia untului de cacao presat (pana la 0,35%)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de unt de cacao poate cauza:
- Crestere in greutate
- Reactii alergice
- Boli cardiovasculare (datorita cresterii colesterolului LDL)
- Insomnii si dureri de cap (datorita cofeinei)
Consumul de unt de cacao nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Lapte praf degresat prezinta urmatoarele caracteristici (per portie, 1/3 cana):
-
80 calorii
-
2 g de grasimi (dintre care 1 g grasimi saturate)
-
4 mg de colesterol
-
123 mg de sodiu
-
11,7 g de zahar
-
0 fibre
-
7,9 g de proteine
-
276,2 mg de calciu
-
382.6 mg de potasiu
-
Vitamina A si C
Conform legislatiei in vigoare la nivelul UE, laptele praf degresat este obtinut prin indepartarea apei din lapte (produsul solid trebuie sa contina maximum 5% apa). Laptele nu trebuie sa depaseasca o concentratie de 1,5% grasimi. Alte specificatii cu privire la continutul laptelui degresat sunt si urmatoarele (Regulamentul nr. 2799/1999):
-
proteine: 31,4 % m/m (minimum) din continutul fara grasimi
-
grasimi: pana la 11 % m/m
-
zer inchegat: 0%
-
amidon: 0%
Conform Codex Alimentarius, Standardul 207-1999, laptele praf degresat se regaseste in grupa 01.5 Lapte praf si pudra crema si analogi sub forma de pudra (simpla), subgrupa 01.5.1 Lapte praf si pudra crema (simpla): produse obtinute prin inlaturarea partiala a apei din lapte sau crema, produse in forma de pudra. Acesta poate contine:
-
esteri de ascorbil (Ascorbyl palmitate si Ascorbyl stearate) - 500 mg/kg;
-
Butylated Hydroxyanisole - 100 mg/kg;
-
Butylated Hydroxytoluene - 200 mg/kg;
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi ai Glycerol - 10000 mg/kg;
-
Polydimethylsiloxane - 10 mg/kg;
-
Propyl gallate - 200 mg/kg;
-
Sucroglycerides - 10000 mg/kg;a
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lapte praf degresat poate cauza:
Consumul de lapte praf degresat nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: IZOGLUCOZA
Descriere:
Exista 2 tipuri de sirop de glucoza-fructoza:
- Siropul simplu – glucoza este atasata de fructoza din punct de vedere chimic; se compune, in general, din sucroza (obtinuta in mod natural) si apa.
- Siropul de porumb cu continut mare de fructoza – amestec de molecule de glucoza si fructoza, nelegate din punct de vedere chimic intre ele; nu se poate obtine decat in mod artificial, prin proceduri chimice.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza-fructoza poate cauza:
- Reactii alergice
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza-fructoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Reprezinta totalitatea lipidelor din unt si sunt alcatuite din trigliceride, grasimi din sange.
Grasimile din unt sunt aproximativ similare cu cele din lapte, dar este vorba doar despre cele care sunt separate de acesta prin amestecare, manevră denumită „baterea untului”.
Acizii grasi din grasimea de unt se impart in:
Acizi grasi saturati:
-
acid palmitic: 31%
-
acid myristic: 12%
-
acid stearic: 11%
Acizi grasi nesaturati:
-
acid oleic: 24%
-
acid palmitoteic: 4%
-
acid linoleic: 3%
-
acid linolenic: 1%
Citeste mai mult
Descriere:
Laptele contine toti cei 9 aminoacizi esentiali unei alimentatii sanatoase.
Proteinele din lapte se impart in 2 grupe principale:
-
Proteine din zer (care se digera repede) – 18% din totalul proteic; folosite inainte si dupa efort fizic pentru a repara mai repede tesutul muscular si pentru a da energie;
-
Cazeina (se digera mai greu – pana la 7 ore) – se regaseste in cea mai mare cantitate (aproximativ 82%) si contine si fosfor; ajuta la repararea tesutului muscular (folosita cel mai des peste noapte).
Restul proteinelor din lapte se regasesc sub forma de enzime, inclusiv lipaze si fosfataze, cat si proteaze.
Conform Codex Alimentarius, proteina din lapte se regaseste in categoria 12.10 Produse proteice din alte surse decat boabele de soia: proteina din lapte, proteina din cereale si proteina din analogi sau inlocuitori vegetali pentru produsele standard, precum carne, peste sau lapte.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de proteine din lapte poate cauza:
-
Reactii alergice (intoleranta)
-
Probleme la nivel digestiv
Consumul de proteine din lapte nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: CREMA DE CACAO, PASTA DE CACAO
Descriere:
Masa de cacao (cunoscuta si ca pasta de cacao sau lichior de cacao) este un ingredient pur, obtinut din boabe de cacao fermentate, prajite si macinate, fara adaosuri.
Masa de cacao (sau masa de cacao) se obtine astfel:
- boabele de cacao sunt fermentate, uscate si prajite.
- se indepartaza coaja, ramanand bucati mici de cacao
- bucatile mici de cacao sunt macinate fin, iar prin frecare si caldura elibereaza grasimea naturala (untul de cacao).
- rezultatul este o pasta densa si fluida – masa de cacao sau pasta de cacao.
Masa de cacao reprezinta, in general, 80% dintr-o ciocolata, fiind compusa din unt si pudra de cacao. Aceasta se poate obtine prin macinarea efectiva a boabelor de cacao.
Caracteristici:
- are gust intens, amarui, specific ciocolatei pure
- este 100% naturala, fara zahar, conservanti sau aditivi
- se intareste la temperatura camerei, dar se topeste usor la caldura.
Utilizare:
Beneficii:
- bogata in antioxidanti (flavonoide) – ajuta la combaterea stresului oxidativ.
- sursa buna de magneziu, fier si zinc.
- poate stimula buna dispozitie – contine teobromina si mici cantitati de cafeina
Elemente nutritionale (100 g):
- 398 calorii
- 4 g de grasimi (dintre care aproximativ jumatate sunt saturate)
- 83,7 g de carbohidrati
- 3,7 g de fibre
- 7% din necesarul zilnic de fier
- 13% din necesarul zilnic de calciu
Conform Codex Alimentarius, Standardul 141-1983, masa de cacao se regaseste in grupa 05.1 Produse cu cacao si ciocolata, inclusiv inlocuitorii si imitatiile de ciocolata, subgrupa 05.1.1 Amestecuri de cacao (pudre) si masa de cacao.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de masa de cacao poate cauza:
De asemenea, contine grasimi naturale – destul de calorica.
Consumul de masa de cacao nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de zahar caramelizat se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.4 Alte zaharuri si siropuri: toate tipurile de siropuri de masa, siropuri pentru produse fine de patiserie si inghetata si topping-uri decorative.
Aditivi pe care ii poate contine:
-
Acesulfam de potasiu - 1000 mg/kg
-
Alitame - 200 mg/kg
-
Rosu Allura AG - 300 mg/kg
-
Esteri de ascorbil - 200 mg/kg
-
Aspartam - 3000 mg/kg
-
Benzoati - 1000 mg/kg
-
Cantaxantina - 15 mg/kg
-
Caramel amoniacal - 50000 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 50 mg/kg
-
Carotenoizi - 50 mg/kg
-
Clorofila si clorofilina, complexi de cupru - 64 mg/kg
-
Ciclamati - 500 mg/kg
-
Indigotina (carmin indigo) - 300 mg/kg
-
Neotam - 70 mg/kg
-
Fosfati - 1320 mg/kg
-
Ponceau 4R (Rosu de cosenila A) - 300 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 5000 mg/kg
-
Riboflavine - 300 mg/kg
-
Zaharuri - 300 mg/kg
-
Sorbati - 1000 mg/kg
-
Sucraloza (triclorogalactosucroza) - 1500 mg/kg
-
Sulfiti - 40 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de zahar caramelizat poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Diabet
-
Boli cardiovasculare
-
Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de zahar caramelizat nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: HFCS; SIROP DE FRUCTOZA DIN PORUMB
Functii: indulcitor
Descriere:
-
Indulcitor creat pe cale chimica.
-
Siropul de fructoza din porumb este un sirop gros, obtinut prin amestecarea boabelor de porumb cu trei enzime – alfa-amilaza, glucoamilaza si xiloz izomeraza.
-
Este format din fructoza -55% din amestec si glucoza 45%.
-
Este de sase ori mai dulce decat zaharul.
-
Influenteaza metabolismul prin incetinirea producerii de leptina, hormon care este responsabil de reglarea apetitului.
Siguranta/Rating ingredient:
-
Poate contine mercuri conform un studiu realizat in SUA in anul 2010 care a dezvaluit prezenta mercurului in 9 mostre de sirop de porumb bogat in fructoza, din 20 testate.
-
Un studiu facut de catre cercetatorii Universitatii din Priceton a aratat ca toti soarecii hraniti cu sirop de porumb devin obezi; prin comparatie, daca in loc de sirop de porumb primesc grasimi, doar o parte dintre soareci devin obezi.
-
Descoperirile publicate de cercetatorii de la Universitatea Californiei, Los Angeles, in revista “Cercetari privind cancerul”, au relevant ca "celulele tumorale pancreatice metabolizeaza in mod diferit fructoza si glucoza din siropul de porumb si ca celulele canceroase metabolizaza usor fructoza pentru a creste ritmul de inmultire".
Citeste mai mult
Sinonime: E 471, MONO- SI DIGLICERIDELE ACIZILOR GRASI
Functii: emulgator
Descriere:
Mono- si digliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi, derivati din trigliceride, care reprezinta componenta principala a grasimilor. Mono- si digliceridele sunt, de obicei, derivate din uleiuri vegetale, dar pot fi obtinute si din surse animale.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E471, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: emulgator, corector de aciditate, antiaglomerant si spumant.
CUM SE FOLOSESC MONO- SI DIGLICERIDELE ALE ACIZILOR GRASI
Mono- si digliceridele acizilor grasi prezinta mai multe functii in industria alimentara si nu numai. Iata principalele:
1. Emulgator
- Stabilizeaza amestecurile de grasime si apa, prevenind separarea acestora.
- Exemple: margarina, inghetata, sosuri, ciocolata.
2. Stabilizator de textura
- Imbunatateste consistenta produselor de panificatie si cofetarie.
- Ajuta la mentinerea unui aluat mai elastic si la pastrarea volumului produselor.
3. Antispumant
- Reduce formarea spumei in timpul proceselor de fabricatie.
- Folosit in produse lichide precum bauturi instant sau sosuri.
4. Antiaglomerant
- Impiedica lipirea sau aglomerarea particulelor in pulberi sau mixuri uscate.
- Exemple: pudre pentru ciocolata, lapte praf.
5. Prelungirea duratei de viata
- Prin stabilizarea emulsiei si imbunatatirea texturii, contribuie indirect la cresterea termenului de valabilitate.
UTILIZARE
Mono- si digliceridele sunt folosite in principal ca emulgatori in diverse industrii:
Industria alimentara
- Produse de panificatie (paine, prajituri, produse congelate)
- Margarina si unturi vegetale
- Produse lactate (inghetata, smantana batuta)
- Bauturi instant si ciocolata
Industria cosmetica si farmaceutica
- Crema si lotiuni pentru piele
- Suplimente nutritive si capsule farmaceutice
Ele imbunatatesc textura, prelungesc termenul de valabilitate si stabilizeaza emulsia grasime-apa.
DOZA ZILNICA MAXIMA
Conform Regulamentului CE 1333/2008, consumul de mono- si digliceridele ale acizilor grasi nu este restrictionat in acest moment, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana:
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana, emulgatorul mono- si digliceridele ale acizilor grasi poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 471 - Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU MONO- SI DIGLICERIDE ALE ACIZILOR GRASI
1. Consumul excesiv poate creste aportul de grasimi, contribuind la obezitate sau tulburari metabolice.
2. Unele persoane pot fi sensibile la mono- si digliceridele provenite din uleiuri hidrogenate, care pot contine acizi grasi trans.
In general, utilizarea in cantitati alimentare normale este considerata sigura.
INTREBARI FRECVENTE
1. Sunt mono- si digliceridele considerate periculoase?
Nu, atunci cand sunt consumate in cantitati uzuale in alimente, sunt considerate sigure de catre EFSA si alte autoritati internationale.
2. Pot fi folosite de vegetarieni sau vegani?
Depinde de sursa: pot fi de origine vegetala (uleiuri vegetale) sau animala (grasimi animale). Eticheta nu intotdeauna specifica sursa.
3. Au efecte asupra colesterolului?
Mono- si digliceridele in sine nu cresc colesterolul, dar daca provin din uleiuri hidrogenate, pot contine grasimi trans care pot afecta profilul lipidic.
4. Se gasesc doar in alimente procesate?
Cel mai des, dar sunt folosite si in suplimente, produse farmaceutice si cosmetice pentru proprietatile lor emulsificante.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA - Opinion on the re-evaluation of mono- and diglycerides of fatty acids (E 471) as food additive in foods for infants below 16 weeks of age and follow-up of their re-evaluation as food additives for uses in foods for all population groups - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2021.6885
2. Food and Safety Platform EU - What are emulsifiers and what are common examples used in food? - https://foodsafetyplatform.eu/knowledge/articles/what-are-emulsifiers-and-what-are-common-examples-used-in-food/
3. InfoCons - E471 -Mono- si Digliceridele acizilor grasi - https://infocons.ro/aditivi/e471-mono-si-digliceridele-acizilor-grasi/
Citeste mai mult
Sinonime: SARURI DE AMONIU ALE ACIDULUI FOSFATIDIC
Functii: stabilizator,emulgator
Descriere:
-
Se obtine din amoniac si acizi grasi fosforilati, in principal din ulei de rapita.
-
Se foloseste numai in ciocolata si produse de cacao.
Doza zilnica acceptata:
In Codus Alimentarius acest ingredient poarta denumirea de E442.
Face parte din categoria "E-uri suspecte".
Siguranta/Rating ingredient:
-
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale si ale ficatului, tulburarile hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol.
-
Consumate in cantitati mai mari de 6 g/zi, timp de mai multe zile, sarurile de amoniu pot provoca tulburari ale stomacului si intestinelor, crescand aciditatea gastrica.
Citeste mai mult
Sinonime: E476; POLIRICINOLEAT DE POLIGLICERINA, POLIGLICEROL POLIRICINOLEAT
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 476 - Poliricinoleat de poliglicerina.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile:
-
50 000 mg/kg in preparat,
-
500 mg/kg in produsul alimentar final
E 476 poate fi folosit ca emulsifiant in „preparate din coloranti utilizati in:
-
Surimi si produse din peste de tip japonez (Kamaboko) (E 120 cosenila, acid carminic, carmine)
-
Produse din carne, paste de peste si preparate din fructe utilizate in produse lactate aromatizate si deserturi (E 163 antocianine, E 100 curcumina si E 120 cosenila, acid carminic, carmine)”.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de Poliricinoleat de poliglicerol poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la rinichi
Se recomanda un consum zilnic maxim de 7,5 mg/kg corp.
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Sinonime: E 171; ALB DE TITAN
Functii: colorant alimentar, agent de opacifiere, agent de acoperire
Descriere:
CE ESTE DIOXIDUL DE TITAN
Dioxidul de titan este un compus anorganic format din titan si oxigen. Denumiri alternative: oxid de titan (IV), titanium dioxide (engleza), CI 77891 (in industria cosmetica).
Are proprietati excelente de opacifiere si reflectare a luminii, ceea ce il face util pentru a conferi culoare alba intensa si aspect uniform produselor. Se obtine in principal prin prelucrarea minereurilor de titan (cum ar fi ilmenitul sau rutilul).
In
Codex Alimentarius apare cu denumirea
E171, si este clasificat ca aditiv alimentar cu rol de colorant, utilizat in principal ca agent de colorare alb.
In prezent, utilizarea sa in alimente este interzisa in Uniunea Europeana, incepand cu luna august 2022. Interdictia a fost impusa din cauza ingrijorarilor privind genotoxicitatea (posibile daune genetice) si siguranta sa, in urma unui aviz al Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara (EFSA).
CE FUNCTII ARE DIOXIDUL DE TITAN
Dioxidul de titan (E171) are in principal functii tehnologice, nu nutritionale. Iata care sunt cele mai importante:
1. Colorant alb (functie principala)
- Confera culoare alba intensa produselor.
- Uniformizeaza culoarea si acopera imperfectiunile vizuale.
- Face produsele mai atractive din punct de vedere estetic.
2. Agent de opacifiere
- Reduce transparenta produselor.
- Ofera un aspect mat sau cremos (de exemplu in glazuri, creme, sosuri).
3. Agent de acoperire
- Este utilizat pentru acoperirea comprimatelor si capsulelor farmaceutice.
- Protejeaza ingredientele sensibile la lumina.
- Imbunatateste aspectul si stabilitatea produsului.
4. Filtru UV (in cosmetice)
- Reflecta si disperseaza radiatiile ultraviolete.
- Actioneaza ca filtru fizic in cremele cu protectie solara.
- Protejeaza pielea impotriva arsurilor solare si a efectelor nocive ale UV.
5. Agent de stabilizare a culorii
- Ajuta la mentinerea culorii uniforme in timp.
- Previne decolorarea cauzata de lumina.
Important: In alimentatie, rolul sau este strict estetic (culoare si aspect), fara beneficii nutritionale.
Incepand cu luna august 2022, utilizarea dioxidului de titan in alimente este interzisa in Uniunea Europeana. Interdictia a fost impusa din cauza ingrijorarilor privind genotoxicitatea (posibile daune genetice) si siguranta sa, in urma unui aviz al Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara (EFSA).
UNDE SE FOLOSESTE DIOXIDUL DE TITAN
Dioxidul de titan este folosit in mai multe domenii datorita capacitatii sale de a oferi culoare alba si opacitate.
Industria alimentara (E171):
- Produse de cofetarie (bomboane, drajeuri, guma de mestecat)
- Glazuri si decoratiuni pentru prajituri
- Produse de panificatie
- Sosuri si creme
Industria farmaceutica:
- Acoperirea comprimatelor si capsulelor (pentru culoare si protectie fata de lumina)
Industria cosmetica:
- Paste de dinti
- Creme si lotiuni
- Produse de machiaj
- Creme cu protectie solara (unde are rol de filtru UV)
DOZA MAXIMA ADMISA DE DIOXID DE TITAN
Anterior, Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) stabilise o doza zilnica admisibila (DZA) de 0–0,7 mg/kg corp/zi.
In 2021, EFSA a concluzionat ca dioxidul de titan (E171) nu mai poate fi considerat sigur ca aditiv alimentar din cauza incertitudinilor legate de potentialul efect genotoxic. Ca urmare, utilizarea sa in alimente nu mai este considerata sigura in Uniunea Europeana.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana: In 2022, Comisia Europeana a interzis utilizarea E171 ca aditiv alimentar in toate statele membre, in urma avizului EFSA din 2021.
Alte regiuni: In unele tari din afara UE, utilizarea E171 in alimente poate fi inca permisa, in functie de legislatia locala.
In domeniul cosmetic, utilizarea dioxidului de titan este permisa in anumite concentratii si in anumite forme, cu restrictii privind nanoparticulele si inhalarea.
Reactii adverse 0 00:
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Riscuri profesionale:
- Da
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE ADVERSE ALE DIOXIDULUI DE TITAN
Studiile recente au ridicat ingrijorari privind posibile efecte genotoxice (posibila afectare a ADN-ului).
Particulele foarte fine (nano-particule) pot traversa anumite bariere biologice.
In cazul utilizarii in alimente, principala preocupare este acumularea particulelor in organism si potentialul efect pe termen lung.
Inhalarea pulberii de dioxid de titan in mediu industrial este clasificata ca posibil cancerigena (IARC – Grup 2B, pentru inhalare).
INTREBARI FRECVENTE DESPRE DIOXIDUL DE TITAN
1. Este dioxidul de titan periculos?
In alimente, in Uniunea Europeana, nu mai este considerat sigur si este interzis. In alte utilizari, cum ar fi cremele solare, este considerat sigur atunci cand este folosit conform reglementarilor.
2. De ce era folosit in alimente?
Pentru a oferi culoare alba intensa si pentru a imbunatati aspectul vizual al produselor.
3. Este acelasi lucru cu titanul metalic?
Nu. Dioxidul de titan este un compus chimic al titanului cu oxigen, nu metal pur.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA - Safety assessment of titanium dioxide (E171) as a food additive - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2021.6585
2. Regulamentul (UE) 2022/63 al Comisiei din 14 ianuarie 2022 de modificare a anexelor II si III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului in ceea ce priveste aditivul alimentar dioxid de titan (E 171) - https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32022R0063
3. Comisia Europeana - Siguranta alimentara: aditivul alimentar dioxid de titan interzis incepand din aceasta vara - https://romania.representation.ec.europa.eu/news/siguranta-alimentara-aditivul-alimentar-dioxid-de-titan-interzis-incepand-din-aceasta-vara-2022-01-14_ro
4. InfoCons - Stii ce este aditivul alimentar E171 - Dioxid de Titan? - https://infocons.ro/stii-ce-este-aditivul-alimentar-e171-dioxid-de-titan-alegi-bine-mananci-bine-cu-infocons-protectia-consumatorilor/
Citeste mai mult
Sinonime: E172
Functii: colorant
Descriere:
Colorant galben, rosu sau negru artificial, mineral.
Mineral natural, dar comercial facut din pudra de fier.
Utilizat numai pentru acoperire de suprafata.
-
E172(i) Oxid negru de fier,CI 77499
-
E172(ii) Oxid rosu de fier, CI 77491
-
E172(iii) Oxid galben de fier, CI 77492
In aceste combinatii fierul este prooxidant, are o biodisponibilitate scazuta, fiind toxic in cantitati mari.
Doza zilnica admisa: pana la 0,5 mg/kg corp.
In Codex Alimentarius acest ingredient are numarul E172 si face parte din categoria E-urilor suspecte.
Siguranta/Rating ingredient:
-
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale si ale ficatului, tulburarile hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol.
-
Este toxic daca este consumat in doze mari.
-
Este interzis in Germania.
Citeste mai mult
Sinonime: PUDRA DE ROSCOVE; GUMA LOCUST; LOCUST BEENGUM, GUMA LOCUST, GUMA CARUBA, GUMA DE CARRUBA, GUMA DIN SEMINTE DE CARRUBA, FAINA DIN SEMINTE DE CARRUBA
Functii: stabilizator
Descriere:
- Ingredient obtinut din semintele de Carruba.
Gelifiant si agent de ingrosare natural, vegetal, extras din semintele de Ceratonia siligna (roscove). Guma locust este un poliozid galactomananic.
In Codex Alimentarius poarta denumirea de E410. Face parte din categoria "E-uri suspecte". Se recomanda consumul moderat.
Siguranta/Rating ingredient:
- In doze mari poate avea actiune laxativa, uneori poate provoca alergii.
- Poate induce scaderea colesterolului seric.
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara:
- alergiile
- dereglarile hormonale
- tulburarile hepatice
- bolile intestinale si ale ficatului
- tulburarile hepato-biliare
- tulburari ale tubului digestive
- tulburarile nervoase
- cresterea nivelului de colesterol
Citeste mai mult
Functii: agent de ingrosare
Descriere:
Guma de guar provine din India, dintr-o planta specifica zonei indiene, fasolea de guar.
Este o substanta de adaos in industria alimentara obtinuta din boabele recoltei.
In industria alimentara este utilizata pentru:
-
a face mai consistente unele produse
-
gelatinare
-
marirea in volumul
-
stabilizator in prepararea multor produse alimentare.
In Codus Alimentarius, guma de guar poarta denumirea de E412.
Reactii adverse 0 00:
- Cancer:
- Da
Siguranta/Rating ingredient:
-
E412 este considerat nociv deoarece contine dioxina, o substanta foarte daunatoare care provoaca malformatii la nou nascuti si despre care se crede ca este si o cauza a cancerului.
-
Faina boabelor de guar favorizeaza aparitia alergiei si chiar substanta in sine provoaca eruptii alergice, consumul in cantitati mari duce la colica si umflare.
Citeste mai mult
Sinonime: E 407
Functii: agent de ingrosare, agent de gelifiere, stabilizator, emulsifiant
Descriere:
CE ESTE CARAGENANUL
Caragenanul este un aditiv alimentar obtinut din algele rosii marine, in special din genurile Chondrus, Eucheuma si Gigartina. Este un polisaharid natural folosit pentru ingrosare, gelifiere si stabilizare a produselor alimentare.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E407 (caragenan alimentar) si E407a (poligeenan, forma degradata).
PRINCIPALELE FUNCTII ALE CARAGENANULUI IN ALIMENTATIE
1. agent de ingrosare - creste vascozitatea lichidelor fara a le modifica gustul
2. agent de gelifiere - Poate forma geluri ferme sau moi in functie de tipul de caragenan si de concentratie
3. stabilizator - previne separarea ingredientelor in produse lichide sau emulsii
4. emulsifiant auxiliar - ajuta la mentinerea amestecurilor de grasime si apa stabile
5. retine apa - pastreaza umiditatea in produsele alimentare si impiedica uscarea
6. imbunatateste textura produselor, confera produsei un aspect cremos si uniform
7. agent de suspensie - impiedica depunerea particulelor solide in lichide.
UNDE SE UTILIZEAZA CARAGENANUL
Caragenanul este utilizat in multiple domenii:
Industria alimentara:
- produse lactate: lapte, iaurt, branzeturi procesate
- bauturi vegetale: lapte de soia, lapte de migdale
- deserturi: budinci, jeleuri, inghetata
- carne procesata: mezeluri, conserve
- panificatie si produse de patiserie pentru textura si stabilitate
Industria farmaceutica: stabilizare pentru siropuri, capsule si produse lichide
Cosmetice si produse de ingrijire: creme, geluri, lotiuni datorita proprietatii de ingrosare
DOZA MAXIMA ADMISA DE CARAGENAN
In Uniunea Europeana, E407 este considerat sigur fara limite stricte, dar se recomanda un consum maxim intre 100-5000 mg/kg in functie de produs.
E407a (poligeenan) nu este aprobat pentru consum alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
CONSUMUL DE CARAGENAN: RISCURI SI EFECTE SECUNDARE
Poate provoca:
- inflamatii intestinale la unele persoane sensibile, mai ales in doze mari;
- balonare sau disconfort gastric la persoanele cu sindrom de colon iritabil sau sensibilitate digestiva.
Studiile pe animale au indicat modificari usoare ale metabolismului glucozei si al lipidelor, cresterea tranzitului intestinal (efect laxativ), la consumul cantitatilor foarte mari.
De asemenea, studiile efectuate pe animale folosind poligeenan (E407a) au aratat unele modificari inflamatorii care pot favoriza dezvoltarea tumorilor colonice, dar acesta este interzis in alimentatie.
Un studiu realizat de Cornucopia Institute in anul 2016 prezinta dovezi conform carora aditivul alimentar caragenan este asociat cu riscuri serioase pentru sanatate. Studiul se bazeaza pe o investigatie de trei ani si include date obtinute din 1.337 de raspunsuri la chestionare din partea consumatorilor care relateaza probleme de sanatate potential legate de consumul de caragenan. Conform raportului, aproape 4.000 de studii (pe animale sau in-vitro) indica faptul ca caragenanul provoaca inflamatii gastrointestinale si creste frecventa leziunilor intestinale, ulceratiilor si chiar a tumorilor maligne. Rezultatele reportate sugereaza, de asemenea, ca unele loturi de caragenan alimentar pot contine o proportie de pana la 25% de poligeenan, substanta recunoscuta a avea potential carcinogen.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE PENTRU CARAGENAN
In Uniunea Europeana: Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 407 – Caragenan. In acelasi timp, este interzisa folosirea de E407a (poligeenan) in alimente.
In SUA (FDA): caragenanul este considerat un ingredient sigur (GRAS) pentru alimente procesate; poligeenanul nu este aprobat.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE CARAGENAN
1. Caragenanul este natural?
Da, este derivat din algele rosii marine.
2. Caragenanul este sigur pentru copii si femei gravide?
Da, in dozele uzuale din alimentele procesate, dar poligeenanul trebuie evitat.
3. Caragenanul poate provoca alergii?
Rar, dar poate cauza balonare sau disconfort la persoane sensibile.
4. Cum diferentiem caragenanul alimentar de poligeenan?
Poligeenanul este obtinut prin degradarea chimica a caragenanului si nu este aprobat pentru consum.
BIBLIOGRAFIE / RESURSE SUPLIMENTARE
1. European Food Safety Autority (EFSA) - Re-evaluation of carrageenan (E407) and processed Eucheuma seaweed (E407a) as food additives - https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/825
2. International Food Aditives Council - Carrageenan - https://www.foodingredientfacts.org/facts-on-food-ingredients/sources-of-food-ingredients/carrageenan/
3. "Carrageenan: New Studies Reinforce Link to Inflammation, Cancer, and Diabetes", Cornucopia Institute - https://www.cornucopia.org/wp-content/uploads/2016/04/CarageenanReport-2016.pdf
4. Regulamentul nr. 1130/2011 al Comisiei UE din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului privind aditivii alimentari.
Citeste mai mult
Descriere:
Sarea de mare are aceleasi proprietati ca sarea de masa, fiind obtinuta insa prin evaporarea apei de mare sau ocean. Aceasta contine intre 400 - 590 mg de sodiu per sfert de lingura.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria
12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa
12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa
12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica). Aditivi pe care ii poate contine:
- Carbonat de calciu – gmp
- Silicat de calciu – gmp
- Ferocianuri - 14 mg/kg
- Carbonat de magneziu - gmp
- Oxid de magneziu – gmp
- Silicat sintetic de magneziu – gmp
- Fosfati - 8800 mg/kg
- Polisorbati - 10 mg/kg
- Saruri ale acizilor miristic, palmitic si stearic cu amoniac, calciu, potasiu si sodiu - gmp
- Dioxid de silicon, amorf - gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), sarea poate contine:
- Carbonat de calciu (E 170)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Ferocianuri (E 535-538)
- Carbonati de sodiu (E 500)
- Carbonati de magneziu (E 504)
- Clorura de magneziu (E 511) - numai sare de mare
- Oxid de magneziu (E 530)
- Dioxid de siliciu – silicati (E 551-559)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sare de mare poate cauza:
- Contaminare cu diversi compusi toxici (in cazul apei de mare contaminate)
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
US Department of Agriculture recomanda un consum zilnic de sare de 2300 mg (o lingurita), respectiv 1500 mg pentru persoanele cu tensiune arteriala mare sau diabet, in timp ce Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda un consum de 2000 mg / zi.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Sinonime: EXTRACT DE VANILIE DE BOURBON
Descriere:
Extractul natural de vanilie se obtine din fermentarea boabelor de pastaie si este de culoare maro-visinie.
Vanilia din Madagascar, denumita si Bourbon, are cele mai lungi pastai de vanilie de pe piata romaneasca. Are un continut de vanilina foarte ridicat
Extractul pur de Vanilie Bourbon are aroma cremoasa, dulce si catifelata.
Vanilia din Madagascar este recunoscuta ca cea mai buna vanilie din lume, reprezentand 60% din productia mondiala.
Siguranta/Rating ingredient:
- Pana in prezent, nu se cunosc efectele adverse ale acestui ingredient.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
