Fara lactoza, fara potentiatori de gust, bogat in proteine.
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
In stare naturala, carnea de porc este saraca in clorura de sodiu si are un continut bogat de proteine.
Contine:
-
vitamine (vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina)
-
minerale (fier, magneziu,fosfor, potasiu si zinc)
Valori nutritive 100 de grame:
-
Energie 1,013 kJ (242 kcal)
-
Grasimi 13.92 g
-
Gr. saturate 5.230 g
-
Gr. monounsaturate 6.190 g
-
Gr. polisaturate 1.200 g
-
Proteine 27.32 g
-
Acid aspartic 2.512 g
-
Acidul glutamic 4.215 g
-
Apa 57.87 g
-
Vitamina A 2 μg (0%)
-
Vitamina B6 0.464 mg (36%)
-
Vitamina B12 0.70 μg (29%)
-
Vitamina C 0.6 mg (1%)
-
Calciu 19 mg (2%)
-
Fier 0.87 mg (7%)
-
Magnesiu 28 mg (8%
-
Fosfor 246 mg (35%)
-
Potasiu 423 mg (9%)
-
Sodiu 62 mg (3%)
-
Zinc 2.39 mg (24%)
Cantitatea de grasime din carnea de porc depinde de partea din care provine (piept, cotlet, ceafa, pulpa etc).
Carnea de porc contine mai multe grasimi nesaturate decat grasimi saturate.
De asemenea, contine acid linoleic conjugat care este un bun aliat al organismului impotriva cancerului sau al bolilor cardiovasculare.
Consumata in cantitati moderate, carnea de porc este o buna sursa de energie, avand efecte benefice asupra pielii, ochilor, sistemului nervos, oaselor si performantelor mentale. Prin continutul de antioxidanti esentiali, carnea de porc asigura o mai buna imunitate a organismului.
Siguranta/Rating ingredient:
Carnea de porc poate fi purtatoare de paraziti sau boli latente, de exemplu trichinela si taenia solium.
Trichinela - un vierme minuscul ce traieste in muschiul porcului - poate provoca - la om, prin consumul carnii de porc - o boala parazitara denumita Trichineloza.
Semne si simptome:
-
Majoritatea infectiilor cu trichineloza sunt asimptomatice si nu prezinta complicatii, dar eixista si infectii grave care pot reprezenta un pericol pentru sanatate.
Principalele simptome sunt:
-
diaree, greata (in primele zile de la infectare)
-
dureri abdominale
-
dureri de cap, febra, tuse, lacrimare, dureri musculare (in momentul in care viermii migreaza in organism)
Cele mai grave complicatii sunt reprezentate de patrunderea viermilor in sistemul nervos central, unde, desi nu pot supravietui, pot provoca deficite neurologice importante sau chiar deces.
Taenia solium, o specie de viermi plati care patrund in organism odata cu ingerarea unei carni nepreparate sau insuficient preparate termic. Acesti viermi provoaca o boala parazitara denumita Teniaza.
Principalele simptome ale acestei boli sunt:
-
dureri abdominale difuze
-
lipsa apetitului alimentar
-
scaderea in greutate
-
migrena persistenta
-
greata, varsaturi
Sursa: www.sfatulmedicului.ro
Citeste mai mult
Functii: potentiator de gust, conservant, agent de textura, agent de intarire
Descriere:
Sarea (clorura de sodiu, NaCl) este un compus mineral esential pentru viata, utilizat atat in alimentatie, cat si in industrie. Are rol in reglarea echilibrului hidric al organismului, functionarea nervilor si contractia musculara.
Tipuri de sare:
- sare de masa – rafinata, contine aditivi antiaglomeranti.
- sare de mare – obtinuta prin evaporarea apei de mare, contine minerale suplimentare.
- sare de Himalaya – roz, bogata in oligoelemente.
- sare kosher – granulatie mai mare, folosita in bucatarie.
Sarea are mai multe utilizari in alimentatie, printre care mentionam urmatoarele:
- potentiator de gust: intensifica si echilibreaza aromele din mancare.
- conservant: previne dezvoltarea bacteriilor in alimente precum muraturile, branzeturile si carnea sarata.
- agent de textura: contribuie la structura painii si a produselor de patiserie, controland activitatea glutenului.
- controleaza fermentatia: regleaza cresterea drojdiei in produse de panificatie.
- agent de intarire: folosit la conservarea legumelor si fructelor pentru a le mentine fermitatea.
Consumul moderat de sare are mai multe beneficii pentru sanatate, deoarece sodiul din compozitia sa este esential pentru functionarea organismului.
Beneficiile consumului moderat de sare:
- regleaza echilibrul hidric
- ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase.
- sustine contractia musculara
- ajuta la absorbtia nutrientilor: contribuie la transportul glucozei si aminoacizilor in celule.
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), consumul de sare (sodiu) ar trebui sa fie mai mic de 5 grame pe zi pentru adulti, ceea ce corespunde aproximativ unei lingurite rase.
Recomandari de consum general:
- adulti: 5 g/zi
- copii (2-15 ani): mai putin decat adultii, in functie de varsta
- sugari (<2 ani): evitarea adaugarii de sare in alimentatie
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de sare poate cauza:
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
Sinonime: MALTODEXTRIN
Functii: absorbant, liant, stabilizator emulsie, peliculogen, agent de ingrijire a pielii
Descriere:
-
polizaharid obtinut in urma hidrolizarii amidonului
-
imbunatateste calitatile anti-aging ale celorlalte componente dintr-un produs
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Expunere multipla, cumulativa:
- Este considerat sigur
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu exista informatii
- Neurotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu exista informatii
- Ecotoxicologie:
- Nu
- Cancer:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu exista informatii
- Restrictii de folosinta:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Food and Drug Administration (FDA) a evaluat acest ingredient si il considera sigur, fara riscuri ca aditiv alimentar (GRAS).
Citeste mai mult
Sinonime: PATLAGICA ROSIE, TOMATA
Descriere:
Rosia numita stiintific Solanum lycopersicum, este o planta din familia Solanaceae.
Din punct de vedere botanic rosia este un fruct.
Rosiile pot fi de culoare rosu, galben, portocaliu, verde, violet, maro.
Termenul denumeste, de asemenea, fructul carnos al plantei, care este una dintre legumele cele mai importante din alimentatia umana, consumata in stare proaspata sau preparata.
Nu mai putin de 90% din continutul rosiei este apa biologica, usor asimilabila de catre organismul uman, apa care alcatuieste suportul ideal pentru administrarea unei colectii de vitamine, minerale, enzime si alte substante active ale tomatelor.
Dintre vitaminele continute de rosii, cele mai importante sunt:
-
vitamina A (importanta pentru ochi si pentru procesele endocrine)
-
complexul B (B1, B2, B5, B6 - protectoare ale sistemului nervos, ale sistemului osos, ale metabolismului), vitamina C (necesara sistemului cardiovascular, sistemului nervos si endocrin)
-
vitamina E (vitamina tineretii si a fertilitatii)
-
vitamina K (importanta pentru sinteza anumitor elemente figurate ale sangelui).
Rosiile mai contin cantitati insemnate de:
-
Potasiu
-
Fosfor
-
Fier
-
Calciu
-
magneziu
-
seleniu,
-
acizi organici, acestia din urma avand un rol important pentru sistemul digestiv.
De asemenea, rosia mai contine o substanta foarte importanta, licopen, un antioxidant puternic care ajuta la pevenirea bolilor de inima.
Recent s-a mai descoperit ca rosiile contin licopina, un pigment care da culoarea rosie, specifica tomatelor, si care tinde sa revolutioneze industria farmaceutica. Licopina are un efect antioxidant mai puternic decat vitamina C.
Licopina protejeaza organismul de:
-
Cancer
-
bolile cardiovasculare
-
procesele degenerative
-
tulburarile de metabolism
-
diferitele intoxicatii (inclusiv cu tutun).
Doza zilnica maxima recomandata este de 3/4 - 1 rosie. Orice depasire poate avea urmari grave.
Siguranta/Rating ingredient:
Studii recente efectuate de institute de renume din Italia au determinat ca, desi rosia este considerata a fi "fructul inimii", consumul excesiv de rosii poate provoca:
-
anevrismul aortei toracice si abdominale
-
angina pectorala
-
aritmii
-
arteroscleroza.
Citeste mai mult
Descriere:
Busuiocul prezinta urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
-
Proaspat – 0,5 calorii;
-
Uscat – 10 calorii; 1 g de proteine; 2 g de carbohidrati; 1,5 g de fibre
Acesta mai contine si vitamina A, C si K.
Conform Codex Alimentarius, busuiocul se regaseste in grupa 12.2 Ierburi, condimente, arome si produse de asezonare, subgrupa 12.2.1 Ierburi si condimente: ierburile si condimentele sunt in general derivate din surse botanice, putand fi deshidratate, macinate sau intregi.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Polisorbati - 2000 mg/kg
-
Sucraloza (Trichlorogalactosucrose) - 400 mg/kg
-
Sulfiti - 150 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), busuiocul poate contine:
-
Dioxid de sulf – sulfiti (E 220-228)
-
Celuloza (E 460)
-
Saruri de sodiu, potasiu si calciu ale acizilor grasi (E 470a)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de busuioc poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
Consumul de busuioc nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E 450
Functii: stabilizator, agent de crestere, regulator de aciditate, emulgator si sechestrant.
Descriere:
CE SUNT DIFOSFATII
Difosfatii, cunoscuti si sub numele de pirofosfati, sunt compusi chimici, saruri sau esteri ai acidului difosforic, utilizati pe scara larga in industria alimentara si in alte procese industriale.
In Codex Alimentarius apar cu denumirea E450, in lista de aditivi alimentari cu functiil de stabilizator, agent de crestere, regulator de aciditate, emulgator si sechestrant.
Conform Codex Alimentariu difosfatii se impart in:
- E450(i) Difosfatul disodic;
- E450 (ii) Difosfatul trisodic;
- E450 (iii) Difosfatul tetrasodic;
- E450 (v) Difosfatul tetrapotasic;
- E450 (vi) Difosfatul calcic dihidrogenat.
CE FUNCTII INDEPLINESC DIFOSFATII
Difosfatii au mai multe roluri in industria alimentara si nu numai:
- Reglarea aciditatii - ajuta la mentinerea pH-ului stabil;
- Emulsionant si agent de legare a apei - imbunatatesc textura si suculenta produselor;
- Agent de afanare - folosit in aluaturi si produse de panificatie;
- Stabilizator si agent de preventie a cristalizarii - in produsele lactate si bauturi;
- Chelator - leaga ionii metalici care pot afecta gustul sau stabilitatea produsului.
UNDE SE FOLOSESC DIFOSFATII
Difosfatii sunt utilizati in numeroase domenii alimentare si industriale:
- Produse de panificatie - praf de copt, aluaturi;
- Carne si produse din carne - mezeluri, carne procesata, pentru a mentine suculenta si a imbunatati textura;
- Produse lactate - branzeturi topite, lapte praf, pentru stabilizare si prevenirea coagularii;
- Bauturi si alimente procesate - sucuri, sosuri, gemuri;
- Alimente congelate - pentru a preveni pierderea apei la congelare.
DOZA ZILNICA ADMISA DE DIFOSFATI
Difosfatii nu au o "doza zilnica recomandata" oficiala exacta, dar exista limite de aport considerate sigure stabilite de autoritati precum EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor).
Important: Difosfatii sunt surse de fosfor, iar EFSA a stabilit un aport maxim de fosfor pentru adulti: aproximativ 70 mg fosfor/kg corp/zi (aproximativ 5 g fosfor pe zi pentru o persoana de 70 kg).
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Regulamentul nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana permite folosirea acestui ingredient ca aditiv alimentar sub denumirea E 450 - Difosfati.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU DIFOSFATII
1. Dezechilibru de fosfor si calciu in organism;
2. Posibile probleme renale la persoane sensibile;
3. In cazuri rare,un aport mare de difosfati poate afecta absorbtia mineralelor;
4. Consumul excesiv poate provoca tulburari metabolice, fiind contraindicati in alimentele pentru sugari.
Conform studiilor, aportul moderat in limitele admise este considerat sigur pentru populatia generala.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE AZORUBINA DESPRE DIFOSFATI
1. Difosfatii sunt siguri pentru consum?
Da, daca sunt utilizati conform dozelor maxime admise.
2. Difosfatii se gasesc doar in carne procesata?
Nu, se gasesc si in produse lactate, aluaturi, bauturi si alimente congelate.
3. Difosfatii pot provoca alergii?
Alergiile sunt rare; principala preocupare este aportul excesiv de fosfor.
4. Exista alternative naturale pentru difosfati?
Da, bicarbonatul de sodiu sau agentii de afanare naturali pot fi folositi in panificatie.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. EFSA issues new advice on phosphates - https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/190612
2. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 - Lista aditivilor alimentari autorizati
3. Phosphate Additives in Food - a Health Risk - https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3278747/
4. InfoCons - E450 - Difosfati - https://infocons.ro/aditivi/e450-difosfati/
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Ierburi – frunzele verzi apartinand plantelor nu foarte inalte (oregano, rozmarin, busuioc, salvie, patrunjel).
Condimente – provin din coaja, radacina, fructele si semintele plantelor si copacilor aromatici (piper, cuisoare, nucsoara, scortisoara, ghimbir, sofran, curcuma, paprika).
Produse de asezonare – amestecuri de ierburi si condimente ce contin sare si uneori usturoi, ce ofera savoare mancarii.
Caracteristici nutritionale:
-
Calorii (per lingura): piper negru – 5; busuioc uscat – 2; scortisoara – 6; pudra de usturoi – 9; oregano – 3; pudra chili – 6
Conform Codex Alimentarius, condimentele se regasesc in grupa 12.2 Ierburi, condimente, arome si produse de asezonare, subgrupa 12.2.1 Ierburi si condimente: ierburile si condimentele sunt in general derivate din surse botanice, putand fi deshidratate, macinate sau intregi.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Polisorbati - 2000 mg/kg
-
Sucraloza (Trichlorogalactosucrose) - 400 mg/kg
-
Sulfiti - 150 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), condimentele pot contine:
-
Dioxid de sulf – sulfiți (E 220-228)
-
Celuloză (E 460)
-
Săruri de sodiu, potasiu și calciu ale acizilor grași (E 470a)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de condimente poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv
-
Intreruperi de sarcina (in cazul cantitatilor mari, in concentratie mare)
-
Cancer gastric (in cazul unui consum continuu, in cantitati foarte mari)
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
Consumul de condimente nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E 407
Functii: agent de ingrosare, agent de gelifiere, stabilizator, emulsifiant
Descriere:
CE ESTE CARAGENANUL
Caragenanul este un aditiv alimentar obtinut din algele rosii marine, in special din genurile Chondrus, Eucheuma si Gigartina. Este un polisaharid natural folosit pentru ingrosare, gelifiere si stabilizare a produselor alimentare.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E407 (caragenan alimentar) si E407a (poligeenan, forma degradata).
PRINCIPALELE FUNCTII ALE CARAGENANULUI IN ALIMENTATIE
1. agent de ingrosare - creste vascozitatea lichidelor fara a le modifica gustul
2. agent de gelifiere - Poate forma geluri ferme sau moi in functie de tipul de caragenan si de concentratie
3. stabilizator - previne separarea ingredientelor in produse lichide sau emulsii
4. emulsifiant auxiliar - ajuta la mentinerea amestecurilor de grasime si apa stabile
5. retine apa - pastreaza umiditatea in produsele alimentare si impiedica uscarea
6. imbunatateste textura produselor, confera produsei un aspect cremos si uniform
7. agent de suspensie - impiedica depunerea particulelor solide in lichide.
UNDE SE UTILIZEAZA CARAGENANUL
Caragenanul este utilizat in multiple domenii:
Industria alimentara:
- produse lactate: lapte, iaurt, branzeturi procesate
- bauturi vegetale: lapte de soia, lapte de migdale
- deserturi: budinci, jeleuri, inghetata
- carne procesata: mezeluri, conserve
- panificatie si produse de patiserie pentru textura si stabilitate
Industria farmaceutica: stabilizare pentru siropuri, capsule si produse lichide
Cosmetice si produse de ingrijire: creme, geluri, lotiuni datorita proprietatii de ingrosare
DOZA MAXIMA ADMISA DE CARAGENAN
In Uniunea Europeana, E407 este considerat sigur fara limite stricte, dar se recomanda un consum maxim intre 100-5000 mg/kg in functie de produs.
E407a (poligeenan) nu este aprobat pentru consum alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
CONSUMUL DE CARAGENAN: RISCURI SI EFECTE SECUNDARE
Poate provoca:
- inflamatii intestinale la unele persoane sensibile, mai ales in doze mari;
- balonare sau disconfort gastric la persoanele cu sindrom de colon iritabil sau sensibilitate digestiva.
Studiile pe animale au indicat modificari usoare ale metabolismului glucozei si al lipidelor, cresterea tranzitului intestinal (efect laxativ), la consumul cantitatilor foarte mari.
De asemenea, studiile efectuate pe animale folosind poligeenan (E407a) au aratat unele modificari inflamatorii care pot favoriza dezvoltarea tumorilor colonice, dar acesta este interzis in alimentatie.
Un studiu realizat de Cornucopia Institute in anul 2016 prezinta dovezi conform carora aditivul alimentar caragenan este asociat cu riscuri serioase pentru sanatate. Studiul se bazeaza pe o investigatie de trei ani si include date obtinute din 1.337 de raspunsuri la chestionare din partea consumatorilor care relateaza probleme de sanatate potential legate de consumul de caragenan. Conform raportului, aproape 4.000 de studii (pe animale sau in-vitro) indica faptul ca caragenanul provoaca inflamatii gastrointestinale si creste frecventa leziunilor intestinale, ulceratiilor si chiar a tumorilor maligne. Rezultatele reportate sugereaza, de asemenea, ca unele loturi de caragenan alimentar pot contine o proportie de pana la 25% de poligeenan, substanta recunoscuta a avea potential carcinogen.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE PENTRU CARAGENAN
In Uniunea Europeana: Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 407 – Caragenan. In acelasi timp, este interzisa folosirea de E407a (poligeenan) in alimente.
In SUA (FDA): caragenanul este considerat un ingredient sigur (GRAS) pentru alimente procesate; poligeenanul nu este aprobat.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE CARAGENAN
1. Caragenanul este natural?
Da, este derivat din algele rosii marine.
2. Caragenanul este sigur pentru copii si femei gravide?
Da, in dozele uzuale din alimentele procesate, dar poligeenanul trebuie evitat.
3. Caragenanul poate provoca alergii?
Rar, dar poate cauza balonare sau disconfort la persoane sensibile.
4. Cum diferentiem caragenanul alimentar de poligeenan?
Poligeenanul este obtinut prin degradarea chimica a caragenanului si nu este aprobat pentru consum.
BIBLIOGRAFIE / RESURSE SUPLIMENTARE
1. European Food Safety Autority (EFSA) - Re-evaluation of carrageenan (E407) and processed Eucheuma seaweed (E407a) as food additives - https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/825
2. International Food Aditives Council - Carrageenan - https://www.foodingredientfacts.org/facts-on-food-ingredients/sources-of-food-ingredients/carrageenan/
3. "Carrageenan: New Studies Reinforce Link to Inflammation, Cancer, and Diabetes", Cornucopia Institute - https://www.cornucopia.org/wp-content/uploads/2016/04/CarageenanReport-2016.pdf
4. Regulamentul nr. 1130/2011 al Comisiei UE din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului privind aditivii alimentari.
Citeste mai mult
Sinonime: E301
Functii: antioxidant
Descriere:
-
Sarea de sodiu a acidului ascorbic (vitamina C, un acid natural), care se gaseste in mod natural in majoritatea fructelor si legumelor.
Este sintetizata de catre bacterii prin fermentarea glucozei, urmata de oxidare chimica.
Cand este adaugat in alimente el functioneaza ca antioxidant si ameliorator pentru paine.
Previne imbrunarea fructelor cat si formarea nitrozaminelor in carne.
In Codex Alimentarius acest ingredient are numarul E301. Face parte din categoria E-urilor inofensive.
Citeste mai mult
Sinonime: E250; AZOTIT DE SODIU
Functii: conservant artificial, colorant
Descriere:
CE ESTE NITRITUL DE SODIU
Nitritul de sodiu (NaNO2) este un aditiv alimentar utilizat, cunoscut sub denumirea E250, folosit in principal ca agent de fixare a culorii si conservant.
CUM SE FOLOSESTE NITRITUL DE SODIU IN ALIMENTATIE
In industria carnii procesate (carnati, bacon, mezeluri afumate) nitritul de sodiu este folosit pentru a inhiba germenii patogeni (in special Clostridium botulinum), pentru a fixa culoarea roz–rosie specifica produselor de carne, pentru a forma gustul si ca inhibitor de oxidare.
Conservant
- inhiba dezvoltarea bacteriei Clostridium botulinum, responsabila de botulism, o boala grava
- previne alterarea alimentelor si prelungeste perioada de valabilitate a produselor din carne procesata
Agent de fixare a culorii
- confera carnii procesate (carnati, bacon, mezeluri) culoarea roz-rosie caracteristica
- fara nitrit, carnea se poate inchide la culoare, aspect neatractiv pentru consumatori
Formator de aroma si gust
- participa la formarea gustului specific produselor din carne
- este responsabil partial pentru aroma specifica a carnii afumate sau procesate
Inhibitor de oxidare
- incetineste rancezirea grasimilor din carne prin oxidarea lipidica
- ajuta la pastrarea proprietatilor organoleptice (gust, miros, culoare) pe durata depozitarii
DOZA MAXIMA ADMISA
Doza maxima zilnica pentru nitritul de sodiu (E250) este de 0.07 mg/kg.
CANTITATEA DE NITRIT DE SODIU PERMISA PENTRU ADAUGAREA IN ALIMENTE
Conform reglementarilor in Uniunea Europeana, exista limite pentru cantitatea maxima permisa de nitriti si nitrati (E249-E252) in diferite categorii de alimente.
De exemplu, noua reglementare EU (2023/2108) reduce aceste limite, iar pentru produsele de carne din UE, limitele sunt de aproximativ 150 mg/kg pentru nitriti/nitrati in produsele de carne neprelucrate termic
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
In UE, aditivii alimentari sunt reglementati prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari. Nitritul de sodiu (E250) si nitritii/nitratii in general (E249-E252) apar in Anexele acestei reglementari.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI ASOCIATE CU CONSUMUL DE NITRIT DE SODIU
1. Formarea de nitrozamine atunci cand nitritul reactioneaza cu amine in alimente sau in stomac, mai ales la preparare la temperaturi ridicate. Aceste nitrosamine sunt cunoscute ca avand potential carcinogen.
2. Consumul ridicat de alimente procesate cu nitriti a fost asociat cu un risc mai mare de anumite tipuri de cancer: de exemplu, intr-un studiu mare, utilizarea nitritilor a fost legata de un risc mai mare de cancer de prostata.
3. Toxicitate acuta: nitritul poate induce methemoglobinemie (hemoglobina este oxidata intr-o forma ce nu mai transporta eficient oxigenul). Simptome: dificultati de respiratie, cianoza, colaps.
Alte efecte potentiale: probleme cardiovasculare, neurologice, daca expunerea e ridicata.
Observatii
Nu toate efectele sunt certe, iar riscurile cresc odata cu expunerea - consumul moderat in limite reglementate e considerat sigur de autoritati.
Unele efecte grave apar la doze mult mai mari decat cele utilizate ca aditiv alimentar; totusi prudenta este justificata.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE NITRITUL DE SODIU
1. De ce se adauga nitritul de sodiu in carne?
Pentru a inhiba cresterea unor bacterii periculoase (ex: Clostridium botulinum), pentru a fixa culoarea specifica carnii si pentru a contribui la gustul si siguranta produsului.
2. Este nitritul de sodiu periculos?
Utilizat in limite reglementate, este considerat sigur de autoritati. Totusi, consumul excesiv sau prepararea alimentelor la temperaturi mari poate conduce la formarea de nitrosamine si riscuri asociate.
3. Cat inseamna doza zilnica maxima de 0,07 mg/kg pe zi?
Inseamna ca, pentru o persoana cu o greutate de 70 kg, consumul zilnic sigur estimat este de aproximativ 0,07 x 70 = 4,9 mg de nitrit pe zi, din toate sursele.
4. Cum pot sa reduc expunerea la nitrit de sodiu?
Limiteaza consumul de carne procesata care contine nitriti, consuma o dieta variata cu multe legume si minim ultra-procesate.
5. Are nitritul de sodiu vreun rol benefic?
In alimentatie: siguranta alimentara. In organism: exista studii ce arata ca nitritii/nitratii pot fi implicati in generarea de oxid nitric, cu potential benefic cardiovascular, dar acest lucru nu justifica utilizarea aditiva peste limite si nu compenseaza riscurile cand expunerea e mare.
BIBLIOGRAFIE
1. Research Gate - Re-evaluation of potassium nitrite (E 249) and sodium nitrite (E 250) as food additives - https://www.researchgate.net/publication/317608200_Re-evaluation_of_potassium_nitrite_E_249_and_sodium_nitrite_E_250_as_food_additives
2. Merieux NutriScience - EU set New Reduced Limits for the Use of Nitrites and Nitrates as Food Additives - https://www.merieuxnutrisciences.com/new-reduced-limits-for-the-use-of-nitrites-and-nitrates-as-food-additives/
3. Are Nitrates and Nitrites in Foods Harmful? - https://www.healthline.com/nutrition/are-nitrates-and-nitrites-harmful
4. National Library of Medicine - Nitrites in Cured Meats, Health Risk Issues, Alternatives to Nitrites: A Review - https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9654915/
5. National Library of Medicine Sodium nitrite food poisoning in one family https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30293223/
6. WebMD - Is Sodium Nitrate Safe? https://www.webmd.com/diet/is-sodium-nitrate-safe
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
