San Pellegrino Apa tonica este o bautura carbogazoasa de tip apa tonica, obtinuta pe baza de apa carbogazoasa si ingrediente utilizate pentru a conferi gustul specific, usor amarui si racoritor. Gustul amar este asociat in mod traditional cu utilizarea chininei in bauturile tonice.
Apa tonica poate contine apa carbogazoasa, zahar sau alti indulcitori, acidifianti si arome, iar compozitia exacta poate varia in functie de sortiment si de piata. Dioxidul de carbon dizolvat in bautura formeaza carbonatarea caracteristica, iar ingredientele aromatizante contribuie la profilul final de gust.
Apa tonica este consumata simpla sau folosita ca ingredient in diferite bauturi, inclusiv in combinatii cu gin sau alte bauturi alcoolice. Continutul de chinina utilizat in bauturile comerciale este reglementat si este mult mai mic decat cantitatile utilizate in scop medicamentos.
Apa tonica este o categorie de bauturi caracterizata traditional prin gustul amar asociat cu chinina. Apa tonica San Pellegrino contine monoclorura deshidratata de chinina (cunoscuta si ca clorhidrat de chinina), care este o forma de sare a chininei, un alcaloid natural obtinut in principal din scoarta arborilor de Cinchona.
Nu. Apa tonica este o bautura racoritoare carbogazoasa care contine si alte ingrediente, precum agenti de aromatizare, acidifianti si, in functie de produs, zahar sau indulcitori.
Poate fi consumata ca parte a unei alimentatii obisnuite, insa frecventa consumului depinde de compozitia produsului. Daca varianta contine zahar, consumul frecvent contribuie la aportul zilnic de zaharuri.
carbohidrat prezent in plante, cu gust dulce, utilizat de organism ca sursa de energie. In plante, principalul zahar de transport este zaharoza, iar in organismul uman glucoza este principalul zahar circulant din sange. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda ca aportul de „zaharuri libere” (adica zaharuri adaugate si cele prezente in miere, siropuri si sucuri) sa nu depaseasca 10% din totalul caloriilor zilnice, cu un beneficiu suplimentar daca acesta este redus sub 5%. Astfel, pentru o dieta de 2000 de calorii, limita de 10% corespunde la aproximativ 50 g de zaharuri libere pe zi, iar 5% la aproximativ 25 g pe zi.
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraţi şi peste 0,05 mg/l nitriţi poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Citeste mai mult
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Sinonime: ACID CARBONIC; E290
Descriere:
Dioxidul de carbon este un acid considerat slab, care se descompune rapid, ceea ce il face destul de sigur comparativ cu celelalte substante acide.
Conform Codex Alimentarius, dioxidul de carbon poate fi folosit pe post de agent de carbogazificare, gaz de ambalare, conservant si agent de propulsie. Acesta se poate regasi in:
-
14.1.2.1 Suc de fructe – gmp
-
14.1.2.3 Concentrat pentru suc de fructe – gmp
-
14.1.3.1 Nectar de fructe – gmp
-
14.1.3.3 Concentrat pentru nectar de fructe – gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 290 – Dioxid de carbon.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de dioxid de carbon poate cauza:
-
Probleme la nivel digestiv (flatulenta, balonare)
-
Probleme la nivelul dintilor (poate afecta smaltul in cazul unui consum excesiv, combinat cu alte substante acide)
Consumul de dioxid de carbon nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: TRICITRAT DE SODIU, E 330
Functii: agent de aroma, acidifiant, conservant
Descriere:
CE ESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este un acid organic slab, intalnit in mod natural in citrice precum lamai si portocale. Acidul citric poate fi obtinut prin fermentatie biologica a carbohidratilor cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus niger sau prin extractie din fructe citrice.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E330, in lista de aditivi alimentari cu urmatoarele functii: regulator de aciditate, antioxidant, agent de mentinere a culorii si sechestrant.
Acidul citric nu trebuie confundat cu acidul ascorbic (vitamina C); desi ambele pot fi prezente in aceleasi alimente, rolurile lor in organism si in industria alimentara sunt diferite.
UNDE SE FOLOSESTE ACIDUL CITRIC
Acidul citric este extrem de versatil si utilizat intr-o gama larga de domenii:
- industria alimentara - ca agent de acidifiere, conservant si aromatizant in bauturi racoritoare, gemuri, jeleuri, dulciuri, produse lactate si sosuri;
- industria farmaceutica - pentru reglarea pH-ului medicamentelor, imbunatatirea solubilitatii anumitor substante active si in produsele efervescente;
- cosmetica si ingrijire personala - in creme, sampoane, geluri de dus, exfoliante, datorita proprietatilor sale antioxidante si de reglare a pH-ului;
- curatenie si uz casnic - in detergenti, produse de curatare a calcarului, solutii de degresare.
CE FUNCTII ARE ACIDUL CITRIC ATUNCI CAND ESTE FOLOSIT IN PRODUSELE ALIMENTARE
Acidul citric are mai multe functii in produsele alimentare. Principalele functii sunt:
Reglator de aciditate / acidifiant
- ajusteaza pH-ul produselor alimentare pentru a obtine gustul dorit (ex. bauturi racoritoare, gemuri, sosuri).
- contribuie la conservarea alimentelor prin inhibarea dezvoltarii microbilor sensibili la aciditate.
Conservant / inhibitor de oxidare
- actioneaza ca antioxidant prin sechestrarea ionilor metalici care ar putea accelera oxidarea grasimilor si colorantilor.
- previne decolorarea sau alterarea gustului produselor alimentare sensibile la oxidare (ex. sucuri de fructe, sosuri).
Sechestrant / chelator
- leaga ionii metalici (ex. calciu, fier, cupru), prevenind reactii nedorite care ar afecta culoarea, textura sau stabilitatea alimentului.
Agent de imbunatatire a gustului / aromatizant
- adauga un gust acrisor placut in bauturi, bomboane, sosuri, dulceturi si alimente procesate.
Agent de efervescenta
- in combinatiile cu bicarbonat de sodiu, produce CO2, fiind utilizat in prafuri de copt, bauturi efervescente si produse efervescente farmaceutice.
Stabilizator al colorantilor si al aromei
- protejeaza pigmentii naturali si aroma alimentelor sensibile la oxidare.
DOZA MAXIMA ADMISA DE ACID CITRIC PE ZI
In alimentatie, acidul citric este considerat sigur, iar in Europa este autorizat ca aditiv alimentar E330 fara limita specifica de doza maxima. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
BENEFICII PENTRU SANATATE
- Contribuie la cresterea absorbtiei de minerale precum calciu si magneziu.
- Are efect antioxidant, protejand celulele de stresul oxidativ.
- Poate ajuta la prevenirea formarii pietrelor la rinichi prin chelarea calciului.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE
Uniunea Europeana: Acidul citric este reglementat ca aditiv alimentar sub codul E330 si este considerat sigur pentru consum uman, conform Regulamentului (UE) nr. 231/2012.
SUA: FDA clasifica acidul citric ca GRAS (Generally Recognized As Safe).
Alte reglementari se aplica in functie de domeniu (cosmetic, farmaceutic), urmarindu-se standardele de puritate si utilizare.
Siguranta/Rating ingredient:
RISCURI SI EFECTE SECUNDARE ASOCIATE CU ACIDUL CITRIC
1. In cantitati mari, poate provoca iritatii ale mucoaselor orale sau gastrice.
2. Expunerea prelungita poate deteriora smaltul dentar datorita aciditatii ridicate.
3. Acidul citric poate creste aciditatea gastrica temporar sau poate afecta solubilitatea anumitor medicamente - antiacide, medicamente sensibile la pH (unele antibiotice, inhibitori de protoni).
4. Alergia imunologica reala la acid citric pur este extrem de rara. Simptomele pot include: urticarie (eruptii pe piele), prurit (mancarimi). In cazuri foarte rare, reactii severe (anafilaxie, foarte putin documentate).
INTREBARI FRECVENTE DESPRE ACIDUL CITRIC
1. Acidul citric este natural sau sintetic?
Poate fi ambele: natural din citrice sau produs prin fermentatie industriala.
2. Acidul citric poate cauza probleme digestive?
In cantitati mari, poate provoca disconfort gastric.
3. Acidul citric poate deteriora dintii?
Da, consumul excesiv de alimente sau bauturi cu acid citric poate contribui la eroziunea smaltului dentar. Un studiu efectuat de cercetatorii germani a demonstrat ca un consum mare de acid citric poate duce la eroziune dentara (aparitia cariilor), mai ales printre copii si adolescenti. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca a crescut consumul de sucuri, dulciuri si sosuri printre aceste doua categorii, iar aceste produse contin acid citric.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE SUPLIMENTARE
1. Scientific Opinion on the re-evaluation of citric acid (E330) as a food additive - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2015.4010
2. Commission Regulation (EU) No 231/2012 of 9 March 2012 laying down specifications for food additives listed in Annexes II and III to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council Text with EEA relevance - https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2012/231/oj/eng
3. What Is Citric Acid, and Is It Bad for You? - https://www.healthline.com/nutrition/citric-acid
4. What Is Citric Acid (E330) In Food? Uses, Benefits, Safety, Side Effects - https://foodadditives.net/acidulents/citric-acid/
5. Scientific Opinion on the safety evaluation of the active substances citricacid (E330) and sodium hydrogen carbonate (E500ii), used as carbondioxide generators, together with liquid absorbers cellulose and polyacrylicacid sodium salt crosslinked, in active food contact materials - https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2013.3152
6. InfoCons - Acidul citric E330 - https://infocons.ro/aditivi/e-330-acidul-citric/
Citeste mai mult
Descriere:
Aroma naturala este aroma compusa numai din substante aromatice naturale si/sau concentrate aromatice naturale care pot fi dizolvate in solventi sau depuse pe suport solid cu/sau adaos de emulgatori naturali.
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”. Termenul “arome” se refera la produsele:
- care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome naturale nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Prin
extract de lemn de stejar se intelege un preparat obtinut prin extragerea unor componente din lemnul unor specii de Quercus (stejar). Compozitia depinde foarte mult de specia de stejar, partea de lemn folosita, metoda de extractie si solventul utilizat.
Este important sa se faca diferenta intre extractul de lemn de stejar, lemnul de stejar folosit la maturarea bauturilor si extractele din ghinde. Sunt materii prime diferite si nu trebuie tratate ca fiind echivalente.
Ce contine
Lemnul de stejar contine numeroase substante care pot trece in extract. Printre acestea se afla:
- taninuri, in special elagitaninuri;
- acid galic si acid elagic;
- vanilina si alti compusi aromatici;
- aldehide si compusi fenolici;
- lactone;
- flavonoide si alti polifenoli.
In cazul lemnului de stejar utilizat in contact cu vinul, studiile au identificat compusi precum vanilina, acid galic, acid elagic, castalagina si vescalagina. Acesti compusi sunt responsabili pentru o parte importanta din aroma si gustul caracteristic pe care stejarul le poate conferi alimentelor si bauturilor.
La ce se foloseste in industria alimentara
Extractele de lemn de stejar pot fi utilizate in principal pentru
aromatizare si modificarea profilului senzorial.
Pot conferi note:
- lemnoase;
- vanilate;
- de nuca;
- caramelizate/toastate;
- condimentate;
- usor afumate, in functie de tratamentul lemnului.
Cercetarile asupra extractelor de stejar arata ca acestea pot modifica semnificativ aroma, gustul si chiar culoarea produselor alimentare.
Una dintre utilizari bine cunoscute este in industria vinului si a bauturilor alcoolice, unde compusii din lemnul de stejar trec in bautura in timpul maturarii. Extractele pot fi, de asemenea, utilizate in anumite preparate alimentare pentru obtinerea unui profil aromatic specific.
Are si efect antioxidant?
Potential, da. Extractele de stejar contin polifenoli si taninuri, iar aceste substante au activitate antioxidanta. Din acest motiv, extractele de Quercus au fost cercetate inclusiv pentru posibilitatea de a fi utilizate pentru reducerea oxidarii unor alimente, de exemplu produse din carne.
Totusi, faptul ca un extract are activitate antioxidanta in laborator nu inseamna automat ca poate fi considerat un antioxidant alimentar autorizat sau ca are un efect antioxidant important atunci cand este consumat. Pentru utilizarea ca aditiv alimentar sunt necesare evaluari si conditii specifice.
Siguranta/Rating ingredient:
Nu se poate spune ca orice "extract de lemn de stejar" este automat sigur pentru consum. Siguranta depinde de extractul concret: specia de stejar, metoda de extractie, solventul, puritatea, compozitia si concentratia folosita in bautura.
In UE, pentru aromatizante si ingrediente cu proprietati aromatizante se aplica o regula importanta: acestea pot fi utilizate numai daca, pe baza dovezilor stiintifice disponibile, nu prezinta un risc pentru sanatatea consumatorului si nu induc consumatorul in eroare. Literatura stiintifica arata ca datele toxicologice pentru extractele de stejar utilizate direct in alimente sunt mai limitate decat pentru unele alte ingrediente alimentare.
Citeste mai mult
Functii: agent de gust
Descriere:
Extractul de lemn de Quassia este un extract obtinut in principal din lemnul tulpinilor de Quassia amara sau Picrasma excelsa, plante din familia Simaroubaceae. Este cunoscut si sub denumiri precum extract de Quassia extract.
In industria alimentara este folosit in principal
datorita gustului sau extrem de amar.
Ce este
Lemnul de Quassia contine o serie de compusi amari numiti quassinoide. Printre cei mai importanti se afla:
- quassina;
- neoquassina;
- 18-hydroxyquassin;
- in cazul Picrasma excelsa, poate fi prezent si isoquassina.
Quassin este unul dintre principalii compusi responsabili pentru gustul foarte amar al extractului. Documentele Comisiei Europene mentioneaza ca quassinul poate fi de aproximativ
50 de ori mai amar decat chinina.
Unde se foloseste in industria alimentara
Principalul motiv pentru utilizarea sa este aromatizarea si obtinerea unui gust amar, inclusiv in:
- bauturi;
- bauturi alcoolice;
- anumite produse alimentare aromatizate;
- produse in care se doreste obtinerea unei note amare specifice.
FDA listeaza extractul de Quassia (Picrasma excelsa sau Quassia amara) ca agent aromatizant.
Un document al Comisiei Europene mentioneaza, de asemenea, utilizarea extractului de Quassia in bauturi si bauturi alcoolice.
Siguranta/Rating ingredient:
Nu exista informatii suficiente pentru a sustine ca orice cantitate de extract de Quassia este sigur 100%. Riscul depinde de concentratie, compozitie si nivelul total de expunere.
Comisia Europeana include quassina printre substantele pentru care exista reglementari specifice privind utilizarea in aromatizante.
Citeste mai mult
Sinonime: CLORHIDRAT DE CHININA
Functii: ofera gust amarui si racoritor
Descriere:
Monoclorura deshidratata de chinina (cunoscuta si ca clorhidrat de chinina) este o forma de sare a chininei, un alcaloid natural obtinut in principal din scoarta arborilor de Cinchona.
Este cunoscuta in special pentru utilizarea istorica in tratamentul malariei, dar chinina si sarurile sale pot avea si utilizari in industria alimentara, in special datorita gustului amar caracteristic.
Ce este
Monoclorura deshidratata de chinina este denumirea utilizata pentru o forma de clorhidrat de chinina fara apa de cristalizare. In literatura de specialitate poate fi intalnita si sub denumirea de quinine hydrochloride anhydrous.
Chinina este un alcaloid amar din scoarta de Cinchona. Sarurile de chinina sunt mai usor de manipulat si utilizat in anumite aplicatii decat chinina in forma libera.
Este importanta diferentierea dintre:
- chinina - substanta activa/alcaloidul;
- clorhidrat de chinina - o sare a chininei;
- clorhidrat de chinina anhidru (monoclorura deshidratata de chinina) - forma fara apa de cristalizare.
Unde se foloseste
Chinina si sarurile sale au avut utilizari importante in domeniul farmaceutic, in special ca substante antimalarice. In prezent, utilizarea medicala a chininei este mai limitata, existand alternative terapeutice mai moderne.
In industria alimentara, chinina este cunoscuta mai ales pentru folosirea in bauturi carbogazoase de tip tonic. Ea este responsabila pentru gustul amar specific acestor produse. In functie de legislatie si de forma utilizata, continutul de chinina din bauturile aromatizate este strict limitat.
De ce este folosita in bauturile tonice
Chinina are un gust foarte amar, iar in concentratii mici poate contribui la profilul aromatic specific bauturilor tonice. De aceea, atunci cand pe eticheta unei bauturi apare chinina sau o sare de chinina, aceasta nu este utilizata in principal ca nutrient, ci ca substanta aromatizanta/amaruie.
Siguranta/Rating ingredient:
Chinina este o substanta farmacologic activa, astfel incat doza este foarte importanta. Faptul ca poate fi utilizata in cantitati mici in anumite produse alimentare nu inseamna ca este lipsita de efecte adverse.
Consumul unor cantitati mari de chinina poate provoca cinchonism, un grup de simptome care poate include:
- tiuituri in urechi;
- afectarea auzului;
- dureri de cap;
- ameteli;
- greata si varsaturi;
- tulburari de vedere;
- tulburari cardiovasculare in cazuri mai severe.
Pot aparea, de asemenea, reactii alergice sau alte reactii adverse, iar anumite persoane pot fi mai sensibile la chinina.
Este periculoasa in bauturile carbogazoase?
In cazul bauturilor comercializate legal, cantitatea de chinina este limitata prin legislatie, tocmai pentru a reduce riscul asociat expunerii. Prin urmare, prezenta chininei intr-o bautura tonica nu inseamna automat ca produsul este periculos.
Riscul este legat in principal de cantitatea consumata si de sensibilitatea individuala.
Consumul excesiv de produse care contin chinina nu este recomandat.
De asemenea,
chinina utilizata ca ingredient alimentar nu trebuie confundata cu administrarea chininei ca medicament: dozele si scopurile de utilizare sunt foarte diferite.
Atentionari
Persoanele care au avut anterior reactii adverse la chinina sau la medicamente care contin chinina trebuie sa fie prudente. Chinina poate interactiona cu anumite medicamente si poate avea efecte asupra ritmului cardiac si coagularii sangelui.
Un aspect important este ca "natural" nu inseamna automat lipsit de riscuri. Chinina provine in mod traditional dintr-o sursa vegetala, dar este o substanta activa farmacologic, iar siguranta depinde de doza si de modul de utilizare.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
