Baton cu interior de caramle (35,7%) si napolitana, acoperit cu cereale (7,5%) de grau si glazura alba (39,5%).
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Functii: indulcitor, conservant
Descriere:
Zaharul este un ingredient folosit pe scara larga in alimentatie si in diverse industrii pentru a indulci alimentele si bauturile
Cel mai utilizat tip de zahar este zaharul alb rafinat (sucroza), obtinut din trestia de zahar sau din sfecla de zahar.
Tipuri de zahar:
-
- zahar alb rafinat (sucroza): este cel mai comun tip de zahar, utilizat in majoritatea produselor de patiserie, bauturi si deserturi
- zahar brun: contine melasa, care ii confera culoarea mai inchisa si un gust mai intens, usor caramelizat.
- zahar pudra: este un un zahar fin, adesea folosit in glazuri si prajituri
- zahar de cocos: obtinut din seva florilor de cocos, este considerat mai putin procesat, avand un indice glicemic mai scazut
- zahar din fructe (fructoza): natural prezent in fructe si utilizat si sub forma concentrata in diverse produse.
Desi nu sunt tehnic "zaharuri" pure, mierea, siropul de artar si siropul de agave sunt alternative mai naturale la zaharul rafinat.
Utilizarile zaharului in alimentatie:
-
- indulcire: zaharul este folosit pentru a indulci alimentele si bauturile, de la cafea si ceai la deserturi, prajituri si bomboane.
- conservare: ajuta la conservarea fructelor si legumelor in gemuri, dulceata si compoturi, prin reducerea activitatii apei, ceea ce impiedica dezvoltarea bacteriilor.
- textura si volum: in patiserie, zaharul contribuie la obtinerea texturii corecte, ajuta la formarea crustei si la inaltarea aluatului.
Zaharul este o sursa rapida de glucoza, care este utilizata de organism ca energie rapida. Este important pentru functionarea creierului si a muschilor, in special in activitati intense.
Organizatiile de sanatate, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), recomanda limitarea consumului de zahar adaugat la mai putin de 10% din totalul caloriilor zilnice, ideal pana la 5% pentru beneficii suplimentare de sanatate. Astfel, o dieta zilnica de 2000 de calorii ar presupune aproximativ 50 de grame de carbohidrati sub forma de zaharuri, ideal 25 de grame.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de zahar este asociat cu o serie de probleme de sanatate, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, boli de inima, si probleme dentare (carii). De asemenea, poate contribui la cresterea inflamatiei in organism.
De asemenea, zaharul rafinat si alte forme de zahar procesate au un indice glicemic ridicat, ceea ce inseamna ca pot creste rapid nivelul de zahar din sange, avand un impact negativ asupra insulinei si metabolismului.
Citeste mai mult
Sinonime: GRASIMI HIDROGENATE
Descriere:
Hidrogenarea (adaugarea de atomi de hidrogen la moleculele de grasimi) are rolul atat de a prelungi durata de viata a produsului, impiedicand oxidarea, cat si de a transforma consistenta grasimilor in una solida.
Hidrogenarea partiala rezultate in adaugarea de atomi de hidrogen la unele dintre pozitiile gol, cu o reducere corespunzatoare a numarului de legaturi duble.
Uleiurile vegetale partial hidrogenate devin partial saturate, deci punctul de topire creste atat de mult incat, la temperatura camerei, produsul este solid, dar se topeste la coacere (sau consum).
Cel mai cunoscut produs de tipul grasimi vegetale hidrogenate (saturate) este reprezentat de margarina. Alte surse bogate in grasimi saturate sunt si: produsele de tip fast-food, laptele nedegresat, untul, branza, cartofii prajiti, carnea grasa.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, grasimile vegetale se regasesc in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante (produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri). Aditivi pe care ii pot contine:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de grasimi vegetale hidrogenate poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Boli cardiovasculare
-
Obezitate
-
Cresterea colesterolului
Consumul de grasimi vegetale hidrogenate nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Lapte praf degresat prezinta urmatoarele caracteristici (per portie, 1/3 cana):
-
80 calorii
-
2 g de grasimi (dintre care 1 g grasimi saturate)
-
4 mg de colesterol
-
123 mg de sodiu
-
11,7 g de zahar
-
0 fibre
-
7,9 g de proteine
-
276,2 mg de calciu
-
382.6 mg de potasiu
-
Vitamina A si C
Conform legislatiei in vigoare la nivelul UE, laptele praf degresat este obtinut prin indepartarea apei din lapte (produsul solid trebuie sa contina maximum 5% apa). Laptele nu trebuie sa depaseasca o concentratie de 1,5% grasimi. Alte specificatii cu privire la continutul laptelui degresat sunt si urmatoarele (Regulamentul nr. 2799/1999):
-
proteine: 31,4 % m/m (minimum) din continutul fara grasimi
-
grasimi: pana la 11 % m/m
-
zer inchegat: 0%
-
amidon: 0%
Conform Codex Alimentarius, Standardul 207-1999, laptele praf degresat se regaseste in grupa 01.5 Lapte praf si pudra crema si analogi sub forma de pudra (simpla), subgrupa 01.5.1 Lapte praf si pudra crema (simpla): produse obtinute prin inlaturarea partiala a apei din lapte sau crema, produse in forma de pudra. Acesta poate contine:
-
esteri de ascorbil (Ascorbyl palmitate si Ascorbyl stearate) - 500 mg/kg;
-
Butylated Hydroxyanisole - 100 mg/kg;
-
Butylated Hydroxytoluene - 200 mg/kg;
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi ai Glycerol - 10000 mg/kg;
-
Polydimethylsiloxane - 10 mg/kg;
-
Propyl gallate - 200 mg/kg;
-
Sucroglycerides - 10000 mg/kg;a
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lapte praf degresat poate cauza:
Consumul de lapte praf degresat nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Pudra de zer comerciala (proteica) contine in general (30 g, care reprezinta si doza zilnica recomandata):
-
110 calorii
-
1,5 g de grasimi
-
2 g carbohidrati
-
22 g de proteine
Alte tipuri de pudra de zer: amara sau acida, dulce, demineralizata si fara lactoza.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 289-1995, zerul praf se regaseste in grupa 01.8 Zer si produse din zer, excluzand branzeturile din zer, subgrupa 01.8.2 Zer uscat si produse din zer, excluzand branzeturile din zer. Pudra de zer este preparata prin pulverizarea sau trecerea zerului sau zerului acid (din care a fost indepartat in mare parte laptele) prin intermediul rolelor de uscare. Aditivi pe care ii poate contine:
-
Silicat de aluminiu - 10000 mg/kg
-
Peroxid de benzoil - 100 mg/kg
-
Siliat de calciu si aluminiu - 10000 mg/kg
-
Carbonat de calciu - 10000 mg/kg
-
Clorura de calciu – gmp
-
Hidroxid de calciu – gmp
-
Silicat de calciu - 10000 mg/kg
-
Fosfat de diamidon hidroxipropilat - 10000 mg/kg
-
Carbonat de magneziu - 10000 mg/kg
-
Oxid de magneziu - 10000 mg/kg
-
Silicat sintetic de magneziu - 10000 mg/kg
-
Celuloza microcristalina (gel de celuloza) - 10000 mg/kg
-
fosfati - 4400 mg/kg
-
carbonat de potasiu – gmp
-
clorura de potasiu – gmp
-
citrat de potasiu dihidrogenat – gmp
-
carbonat de potasiu hidrogenat – gmp
-
hidroxid de potasiu – gmp
-
celuloza pudra - 10000 mg/kg
-
dioxid de silicon amorf - 10000 mg/kg
-
aluminosilicat de sodiu - 10000 mg/kg
-
carbonat de sodiu – gmp
-
citrat de sodiu dihidrogenat – gmp
-
carbonat de sodiu hidrogenat – gmp
-
hidroxid de sodiu – gmp
-
carbonat de sodiu Sesqui – gmp
-
talc - 10000 mg/kg
-
citrat de tripotasiu – gmp
-
citrat de trisodiu - gmp
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de zer praf poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Osteoporoza
-
Probleme la nivelul rinichilor (in cazul unui consum continuu, in cantitati mari)
Consumul de zer praf nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: MALTODEXTRIN
Functii: absorbant, liant, stabilizator emulsie, peliculogen, agent de ingrijire a pielii
Descriere:
-
polizaharid obtinut in urma hidrolizarii amidonului
-
imbunatateste calitatile anti-aging ale celorlalte componente dintr-un produs
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Expunere multipla, cumulativa:
- Este considerat sigur
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu exista informatii
- Neurotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu exista informatii
- Ecotoxicologie:
- Nu
- Cancer:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu exista informatii
- Restrictii de folosinta:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Food and Drug Administration (FDA) a evaluat acest ingredient si il considera sigur, fara riscuri ca aditiv alimentar (GRAS).
Citeste mai mult
Functii: emulgator
Descriere:
-
component predominant al tesutului nervos
-
functie de antioxidant, emulgator
Lecitina folosita in produsele alimentare poate proveni din surse vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita, germeni de grau) sau animale. Este compusa din trigliceride, fosfolipide, glicerol, acizi grasi si colina.
In principal, este folosita cu functia de emulgator - ajuta la amestecarea grasimilor cu apa - si este utilizata in margarina, maioneza si alte tipuri de sosuri. Inmoaie ciocolata.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, lecitina poate fi utilizata pe post de aditiv alimentar, sub denumirea 322(i) Lecithins, si face parte din categoria E-urilor inofensive.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 322 - Lecithins.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de lecitina poate cauza:
-
reactii alergice
-
probleme gastrointestinale
-
dureri de cap
-
ameteli
-
probleme la nivel reproductiv (inclusiv infertilitate)
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca substanta ce poate fi adaugata direct in mancare.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”.
Termenul “arome” se refera la produsele:
- “care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
- compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
- Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
- Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
- Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
- Extracte de rozmarin
- Guma Karaya
- Konjac
- Polisorbati
- Beta-ciclodextrina
- Dioxid de siliciu
- Dimetil polisiloxan
- Ceara de albine
- Trietil citrat
- Diacetat de gliceril (diacetina)
- Triacetat de glicerina (triacetina)
- Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
- Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
- Inrautatirea astmului
- Reactii alergice
- Cancer
- Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Siropul de glucoza se foloseste in productia de alimente ca indulcitor, agent de ingrosare, agent de retinere a umezelii sau pentru prevenirea cristalizarii zaharului in dulceturi, gemuri, jeleuri si alte asemenea.
Siropul de glucoza contine urmatoarele valori nutritionale (per lingura):
- 81 calorii
- 0 grasimi
- 22 de carbohidrati (dintre care 7g provin din zaharuri)
- 0 proteine
- 0 minerale sau vitamine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza poate cauza:
- Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: aduce organismului calciu, reduce absorbtia de grasimi din alte alimente, mentine nivelul zaharului din sange
Descriere:
-
lichid alb-galbui cu gust dulceag, foarte hranitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusiva a sugarului și a puiului de animal)
-
laptele de vacă este compus din 3,5% grasime, 9% solide din lapte si 87,5% apa.
-
proteina principala din lapte (80%) este caseina.
-
este benefic pentru sistemul osos, sistemul digestiv si, de asemenea, crest rezistenta la boli; scade riscul de cancer si contribuie la micsorarea tensiunii arteriale
-
laptele anumitor mamifere, printre care vaci, oi, capre, bivoli și cai, este colectat pentru a fi consumat de oameni, fie direct, de obicei dupa pasteurizare, fie procesat in produse lactate precum smantana, unt, iaurt, înghețata sau branza.
-
daca laptele neprocesat este lasat pentru o perioada, devine acru. Este rezultatul fermentarii bacteriilor acidului lactic, care transforma zaharul din lapte in acid lactic. Acest proces de fermentare este folosit in producerea anumitor produse lactate.
-
laptele pasteurizat se va inacri dacă nu este tinut in frigider si este recomandat a fi tinut între 1° și 4° Celsius. Inacrirea laptelui poate fi oprita prin tratarea la temperaturi foarte ridicate (tratament UHT), astfel, laptele putand fi pastrat an cutii pentru mai multe luni fara a se inacri.
-
intoleranta la lactoza se manifesta mai ales in cazul laptelui dulce. Laptele fermentat nu mai da semne la cei cu intoleranta la lactoza.
-
este singurul produs de origine animala care nu creeaza acidoza, adica nu imbatraneste si nu imbolnaveste
-
reduce hipertensiunea arteriala si scade cu 50% riscul de accidente vasculare cerebrale
-
in lapte exista bacterii nobile numite PRO-biotice, adică favorabile vietii
-
doza zilnica de calciu pentru o persoana sanatoasa este de 1 g. Calciul din lapte reprezinta standardul de referinta pentru solubilitatea, absorbtia si disponibilitatea acestuia in organismul uman. O portie de calciu inseamna 300 mg indiferent daca provine dintr-un pahar de lapte dulce, doua iaurturi mici, o cutie de branza proaspata, un ”triunghi” de cascaval sau doua linguri de parmezan ras. In fiecare zi trebuie sa consumam trei portii de calciu
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Expunere multipla, cumulativa:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu exista informatii
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu exista informatii
- Neurotoxicitate:
- Nu exista informatii
- Genotoxicitate / Mutagenicitate:
- Nu
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu
- Ecotoxicologie:
- Nu
- Cancer:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu exista informatii
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Contaminati:
- Nu exista informatii
- Riscuri profesionale:
- Nu exista informatii
- Capacitate absorbtie:
- Nu exista informatii
- Modificari celulare:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Anticorpii din laptele de vaca pot fi cauza aparitiei colicilor la bebelusii ai caror mame consuma produse lactate (transmiterea prin laptele matern). Intr-un studiu din cadrul Universitatii din Washington, mamele cu bebelusii bolnavi de colici aveau niveluri foarte mari de anticorpi de vaca in laptele lor, fata de mamele bebelusilor fara colici.
Alimentatia pe baza de produse lactate poate fi factorul cel mai important in dezvoltarea cancerului de san. Rezultatul unui studiu, la care au participat 250 de femei din Italia atinse de maladia cancerului de san, a aratat ca acestea au consumat considerabil mai mult lapte, branza grasa si unt, decat alte 499 de femei sanatoase, de aceeasi varsta, atat din Italia cat si Franta.
Cercetatorii au descoperit la copiii bolnavi de diabet, hraniti cu lapte de vaca, faptul ca acestia au produs cantitati mari de anticorpi impotriva acestui tip de lapte, ceea ce a afectat celulele pancreatice care fabrica insulina.
Potrivit oamenilor de stiinta din cadrul Universitatii Harvard, consumul de produse lactate este strans legat de cancerul de ovare. Cercetatorii au remarcat ca femeile care sufereau de cancer ovarian aveau niveluri scazute de transferaza in sange, o enzima implicata in metabolismul produselor lactate.
Oamenii de stiinta au emis teoria potrivit careia in cazul femeilor cu un nivel scazut de transferaza si care consumau produse lactate, in special iaurt si branza alba, riscul de cancer de ovare creste de trei ori.
Specialistii au declarat ca in intreaga lume, riscul de cancer ovarian se afla in stransa legatura cu consumul de lapte si existenta lactozei. Astfel, este recomandat sa se evite alimentatia bogata in lactoza, pentru ca poate fi o masura importanta de a preveni cancerul ovarian.
Citeste mai mult
Descriere:
Faina de grau prezinta urmatoarele caracteristici nutritionale (1/4 cana):
- 100 de calorii
- 0,5 g de grasimi
- 21 g de carbohidrati
- 3 g de fibre
- 4 g de proteine
Conform Codex Alimentarius, Standardul 152-1985, faina de grau se regaseste in grupa 06.2 Fainuri si amidonuri (inclusiv pudra de soia), subgrupa 06.2.1 Fainuri: faina este produsa prin macinarea granelor, cerealelor, tuberculilor si miezul palmierului. In aceasta categorie intra: faina folosita in fabricarea pastelor, a produselor de cofetarie si patiserie, a painii si amestecuri de fainuri.
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
- azodicarbonamide - 45 mg/kg
- peroxid de benzoil - 75 mg/kg
- clor - 2500 mg/kg
- dioxid de clor - 30 mg/kg
- proteaze – gmp
- sulfiti - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), faina poate contine:
- Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
- Acid ascorbic (E 300)
- L-cisteina (E 920)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de faina de grau poate cauza:
- Reactii alergice (intoleranta la gluten)
- Crestere in greutate
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de faina de grau nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Amidonul este un polizaharid de rezerva, specific organismelor vegetale, care se gaseste atat in tesuturile fotosintetice, cat si in majoritatea tesuturilor de rezerva (seminte, tubercule etc). Este partea cea mai importanta din glucide.
Amidonul de grau este o substanta sub forma de pulbere obtinut din boabe de grau.
Este foarte util ca un agent de ingrosare, dar nu are puterea de ingrosare la fel de mare ca si amidon de porumb.
Amidonul de grau este folosit in sosuri si budinci.
Extragerea amidonului de grau este un proces auxiliar care se realizeaza la obtinerea glutenului din faina de grau.
Procedeelede extracţie sunt urmatoare:
-
procedeul alcalin
-
procedeul spalarii aluatului
Citeste mai mult
Sinonime: CARBONAT ACID DE SODIU, SESQUICARBONAT DE SODIU; E500
Functii: Agenti de reglare aciditate, agenti de afanare chimica, antiaglomerant
Descriere:
In alimente, carbonatul de sodiu joaca un rol asemanator cu bicarbonatul de sodiu, diferenta constand in faptul ca primul face alimentele sa devina mult mai alcaline (bazice). Acesta este des intalnit in:
- produsele de brutarie si panificatie
- bauturile efervescente (carbogazoase)
- diverse alte alimente, pe post de colorant
Conform Codex Alimentarius, carbonatul acid de sodiu se regaseste sub denumirea E 500 (i) si are urmatoarele functii: regulator de aciditate, antiaglomerant, agent de crestere. Acesta se poate regasi in:
- 01.8.2 Zer uscat si produse din zer, excluzand branzeturile din zer - GMP
- 02.2.1 Unt - GMP
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (care a intrat in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile sub denumirea E 500 – Carbonati de sodiu.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de carbonat acid de sodiu poate cauza:
- Cresterea nivelului de sodiu din organism
- Cresterea tensiunii arteriale
- Probleme la nivel digestiv
Consumul de carbonat acid de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: potentiator de gust, conservant, agent de textura, agent de intarire
Descriere:
Sarea (clorura de sodiu, NaCl) este un compus mineral esential pentru viata, utilizat atat in alimentatie, cat si in industrie. Are rol in reglarea echilibrului hidric al organismului, functionarea nervilor si contractia musculara.
Tipuri de sare:
- sare de masa – rafinata, contine aditivi antiaglomeranti.
- sare de mare – obtinuta prin evaporarea apei de mare, contine minerale suplimentare.
- sare de Himalaya – roz, bogata in oligoelemente.
- sare kosher – granulatie mai mare, folosita in bucatarie.
Sarea are mai multe utilizari in alimentatie, printre care mentionam urmatoarele:
- potentiator de gust: intensifica si echilibreaza aromele din mancare.
- conservant: previne dezvoltarea bacteriilor in alimente precum muraturile, branzeturile si carnea sarata.
- agent de textura: contribuie la structura painii si a produselor de patiserie, controland activitatea glutenului.
- controleaza fermentatia: regleaza cresterea drojdiei in produse de panificatie.
- agent de intarire: folosit la conservarea legumelor si fructelor pentru a le mentine fermitatea.
Consumul moderat de sare are mai multe beneficii pentru sanatate, deoarece sodiul din compozitia sa este esential pentru functionarea organismului.
Beneficiile consumului moderat de sare:
- regleaza echilibrul hidric
- ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase.
- sustine contractia musculara
- ajuta la absorbtia nutrientilor: contribuie la transportul glucozei si aminoacizilor in celule.
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), consumul de sare (sodiu) ar trebui sa fie mai mic de 5 grame pe zi pentru adulti, ceea ce corespunde aproximativ unei lingurite rase.
Recomandari de consum general:
- adulti: 5 g/zi
- copii (2-15 ani): mai putin decat adultii, in functie de varsta
- sugari (<2 ani): evitarea adaugarii de sare in alimentatie
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de sare poate cauza:
- Hipertensiune arteriala
- Pietre la rinichi
- Boli cardiovasculare
- Osteoporoza
- Probleme la nivelul tiroidei
Citeste mai mult
Sinonime: ULEIURI DE PLANTE
Descriere:
Cele mai des folosite uleiuri vegetale sunt:
-
Uleiul de floarea-soarelui
-
Uleiul de porumb
-
Uleiul de soia
-
Uleiul de arahide
-
Uleiul de masline
-
Uleiul de rapita (canola)
-
Uleiul de sofranel
-
Uleiul din seminte de bumbac
-
Uleiul de nuca de cocos
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul vegetal se regaseste in categoria 02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa 02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa 02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante(produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), uleiul vegetal poate contine:
-
Acid lactic (E 270)
-
Acid ascorbic (E 300)
-
Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
-
Extract bogat in tocoferol (E 306)
-
Alfa-tocoferol (E 307)
-
Gama-tocoferol (E 308)
-
Delta-tocoferol (E 309)
-
Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
-
Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
-
Lecitine (E 322)
-
Acid citric (E 330)
-
Citrati de sodiu (E 331)
-
Citrati de potasiu (E 332)
-
Citrati de calciu (E 333)
-
Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
-
Extracte de rozmarin (E 392)
-
Dimetilpolisiloxan (E 900)
-
Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei vegetal poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Boli cardiovasculare (cresterea colesterolului)
Consumul de ulei vegetal nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Glicerolul este tratat ca un carbohidrat, indulcind diverse produse in industria alimentara (contine 4 calorii/g); el reprezinta un compus alcoolic ce apare in mod natural (poate fi de origine animala sau vegetala), dar care poate fi produs si sintetic.
Conform Codex Alimentarius, glicerina (sau glicerol) poate fi folosita pe post de agent de umezire si ingrosare, fiind notatata cu E 422.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 422 - Glicerol.
Food and Drug Administration's (FDA) permite folosirea acestui ingredient atat ca aditiv alimentar direct cat si ca aditiv alimentar indirect.
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de glicerina poate cauza:
-
Probleme la nivel digestiv (balonare, flatulenta, diaree)
-
Crestere in greutate
Consumul de glicerina nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: IZOGLUCOZA
Descriere:
Exista 2 tipuri de sirop de glucoza-fructoza:
- Siropul simplu – glucoza este atasata de fructoza din punct de vedere chimic; se compune, in general, din sucroza (obtinuta in mod natural) si apa.
- Siropul de porumb cu continut mare de fructoza – amestec de molecule de glucoza si fructoza, nelegate din punct de vedere chimic intre ele; nu se poate obtine decat in mod artificial, prin proceduri chimice.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 212-1999, siropul de glucoza se regaseste in categoria 11.0 Indulcitori, inclusiv miere, grupa 11.1 Zaharuri ranifate si neprelucrate, subgrupa 11.1.3 Zahar alb si brun, sirop de glucoza, sirop de glucoza deshidratat, zahar neprelucrat din trestie de zahar – 11.1.3.2 Sirop de glucoza folosit in produsele de cofetarie. Siropul de glucoza reprezinta o solutie apoasa, purificata si concentrata din zaharide nutritive derivate din amidon si/sau inulina.
Aditivi pe care ii poate contine:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sirop de glucoza-fructoza poate cauza:
- Reactii alergice
- Crestere in greutate (obezitate)
- Diabet
- Boli cardiovasculare
- Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de sirop de glucoza-fructoza nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Aroma de vanilie se obtine din pastaile de vanilie dupa procesul de „tratare” a acestora.
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”. Termenul “arome” se refera la produsele:
-
“care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
-
compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
-
Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
-
Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
-
Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
-
Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
-
Extracte de rozmarin
-
Guma Karaya
-
Konjac
-
Polisorbati
-
Beta-ciclodextrina
-
Dioxid de siliciu
-
Dimetil polisiloxan
-
Ceara de albine
-
Trietil citrat
-
Diacetat de gliceril (diacetina)
-
Triacetat de glicerina (triacetina)
-
Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
-
Alcool benzilic
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
-
Inrautatirea astmului
-
Reactii alergice
-
Cancer
-
Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E504
Functii: Regulator de aciditate, Agent antiaglomerant, Emulgator
Descriere:
Carbonatul de magneziu este porodus si din hidroxid de magneziu, dar apare si ca un mineral natural.
In Codex Alimentarius, carbonatul de magneziu are numarul E504. Face parte din categoria "E-uri inofensive".
Carbonatii de magneziu se impart in doua categorii:
-
E504(i) carbonat de magneziu
-
E504(ii) carbonat acid de magneziu
Doza maxima zilnica pentru E504 (Carbonatii de magneziu) este nelimitata.
Siguranta/Rating ingredient:
-
Atunci cand este consumat in cantitati mari poate irita mucoasele si are rol de laxativ.
Citeste mai mult
Sinonime: E 407
Functii: agent de ingrosare, agent de gelifiere, stabilizator, emulsifiant
Descriere:
CE ESTE CARAGENANUL
Caragenanul este un aditiv alimentar obtinut din algele rosii marine, in special din genurile Chondrus, Eucheuma si Gigartina. Este un polisaharid natural folosit pentru ingrosare, gelifiere si stabilizare a produselor alimentare.
In Codex Alimentarius apare cu denumirea E407 (caragenan alimentar) si E407a (poligeenan, forma degradata).
PRINCIPALELE FUNCTII ALE CARAGENANULUI IN ALIMENTATIE
1. agent de ingrosare - creste vascozitatea lichidelor fara a le modifica gustul
2. agent de gelifiere - Poate forma geluri ferme sau moi in functie de tipul de caragenan si de concentratie
3. stabilizator - previne separarea ingredientelor in produse lichide sau emulsii
4. emulsifiant auxiliar - ajuta la mentinerea amestecurilor de grasime si apa stabile
5. retine apa - pastreaza umiditatea in produsele alimentare si impiedica uscarea
6. imbunatateste textura produselor, confera produsei un aspect cremos si uniform
7. agent de suspensie - impiedica depunerea particulelor solide in lichide.
UNDE SE UTILIZEAZA CARAGENANUL
Caragenanul este utilizat in multiple domenii:
Industria alimentara:
- produse lactate: lapte, iaurt, branzeturi procesate
- bauturi vegetale: lapte de soia, lapte de migdale
- deserturi: budinci, jeleuri, inghetata
- carne procesata: mezeluri, conserve
- panificatie si produse de patiserie pentru textura si stabilitate
Industria farmaceutica: stabilizare pentru siropuri, capsule si produse lichide
Cosmetice si produse de ingrijire: creme, geluri, lotiuni datorita proprietatii de ingrosare
DOZA MAXIMA ADMISA DE CARAGENAN
In Uniunea Europeana, E407 este considerat sigur fara limite stricte, dar se recomanda un consum maxim intre 100-5000 mg/kg in functie de produs.
E407a (poligeenan) nu este aprobat pentru consum alimentar.
Siguranta/Rating ingredient:
CONSUMUL DE CARAGENAN: RISCURI SI EFECTE SECUNDARE
Poate provoca:
- inflamatii intestinale la unele persoane sensibile, mai ales in doze mari;
- balonare sau disconfort gastric la persoanele cu sindrom de colon iritabil sau sensibilitate digestiva.
Studiile pe animale au indicat modificari usoare ale metabolismului glucozei si al lipidelor, cresterea tranzitului intestinal (efect laxativ), la consumul cantitatilor foarte mari.
De asemenea, studiile efectuate pe animale folosind poligeenan (E407a) au aratat unele modificari inflamatorii care pot favoriza dezvoltarea tumorilor colonice, dar acesta este interzis in alimentatie.
Un studiu realizat de Cornucopia Institute in anul 2016 prezinta dovezi conform carora aditivul alimentar caragenan este asociat cu riscuri serioase pentru sanatate. Studiul se bazeaza pe o investigatie de trei ani si include date obtinute din 1.337 de raspunsuri la chestionare din partea consumatorilor care relateaza probleme de sanatate potential legate de consumul de caragenan. Conform raportului, aproape 4.000 de studii (pe animale sau in-vitro) indica faptul ca caragenanul provoaca inflamatii gastrointestinale si creste frecventa leziunilor intestinale, ulceratiilor si chiar a tumorilor maligne. Rezultatele reportate sugereaza, de asemenea, ca unele loturi de caragenan alimentar pot contine o proportie de pana la 25% de poligeenan, substanta recunoscuta a avea potential carcinogen.
REGLEMENTARI LEGISLATIVE PENTRU CARAGENAN
In Uniunea Europeana: Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 407 – Caragenan. In acelasi timp, este interzisa folosirea de E407a (poligeenan) in alimente.
In SUA (FDA): caragenanul este considerat un ingredient sigur (GRAS) pentru alimente procesate; poligeenanul nu este aprobat.
INTREBARI FRECVENTE DESPRE CARAGENAN
1. Caragenanul este natural?
Da, este derivat din algele rosii marine.
2. Caragenanul este sigur pentru copii si femei gravide?
Da, in dozele uzuale din alimentele procesate, dar poligeenanul trebuie evitat.
3. Caragenanul poate provoca alergii?
Rar, dar poate cauza balonare sau disconfort la persoane sensibile.
4. Cum diferentiem caragenanul alimentar de poligeenan?
Poligeenanul este obtinut prin degradarea chimica a caragenanului si nu este aprobat pentru consum.
BIBLIOGRAFIE / RESURSE SUPLIMENTARE
1. European Food Safety Autority (EFSA) - Re-evaluation of carrageenan (E407) and processed Eucheuma seaweed (E407a) as food additives - https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/825
2. International Food Aditives Council - Carrageenan - https://www.foodingredientfacts.org/facts-on-food-ingredients/sources-of-food-ingredients/carrageenan/
3. "Carrageenan: New Studies Reinforce Link to Inflammation, Cancer, and Diabetes", Cornucopia Institute - https://www.cornucopia.org/wp-content/uploads/2016/04/CarageenanReport-2016.pdf
4. Regulamentul nr. 1130/2011 al Comisiei UE din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European si al Consiliului privind aditivii alimentari.
Citeste mai mult
Functii: liant in produsele din grau, confera elasticitate si porozitate aluatului framantat din faina cerealelor
Descriere:
-
substanta proteica densa, vascoasa, moale si elastica, prezenta in boabele si in faina cerealelor, mai ales in cea de grau, formată in principal dintr-un amestec de gliadina si glutenina
-
este obtinuta din faina cerealelor dupa indepartarea amidonului
-
este o denumire generica folosita pentru proteinele tuturor cerealelor, care se impart in prolamina, glutelina, albumina si globulina
-
faina cu continut mai mare de gluten este de mai buna calitate si este folosita pentru produse de panificatie superioara
-
continutul redus de gluten confera produselor de panificatie un volum mai mic, forma aplatizata si o durata scazuta de mentinere a prospetimii
-
glutenul suficient de elastic si extensibil asigura obtinerea produselor bine dezvoltate, cu porozitate fina si uniforma, cu peretii porilor uniformi
-
glutenul excesiv de rezistent conduce la obtinerea de produse nedezvoltate si cu miezul dens
-
intoleranta la gluten, numita si boala celiaca, este o boala transmisa pe cale ereditara, ce se manifesta prin imposibilitatea sistemului digestiv de a digera glutenul din alimente. Cel mai adesea intoleranta la gluten se manifesta prin paloare, diaree, scadere in greutate, crampe abdominale, anemie. Intoleranta la gluten se trateaza prin regim alimentar.
Reactii adverse 0 00:
- Alergii / Imunotoxicitate:
- Da
- Expunere multipla, cumulativa:
- Nu exista informatii
- Toxicitate la nivelul organelor:
- Nu
- Probleme la nivel endocrin:
- Nu
- Neurotoxicitate:
- Nu
- Genotoxicitate / Mutagenicitate:
- Nu
- Persistenta si bioacumulare:
- Nu exista informatii
- Iritatii (piele, ochi, plamani):
- Nu
- Ecotoxicologie:
- Nu exista informatii
- Cancer:
- Nu
- Toxicitate la nivel reproductiv:
- Nu
- Restrictii de folosinta:
- Da
- Contaminati:
- Nu exista informatii
- Riscuri profesionale:
- Nu exista informatii
- Modificari celulare:
- Nu exista informatii
Siguranta/Rating ingredient:
Etichetarea alimentelor de larg consum din comertul alimentar obligă producatorii alimentari sa declare existenta glutenului, normativ inclus în Codex Revised Standard 1999.
Acest normativ a fost preluat de Uniunea Europeana prin decizia 2003/89/EC, declararea glutenului in compozitie indiferent de produs si scopul pe care il îndeplineste este obligatorie deoarece glutenul celor patru cereale sunt declarate a fi alergen.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.