Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, apa se regaseste in categoria 14.0 Bauturi, excluzand produsele lactate, grupa 14.1 Bauturi non-alcoolice, subgrupa 14.1.1 Ape: ape naturale sau imbuteliate, carbonate sau nu.
Conform celor 2 legi in vigoare - Legea nr. 458 din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile si Legea nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile), apa potabila (si deci si cea folosita in industria alimentara) este apa destinata consumului uman:
„a) orice tip de apa in stare naturala sau dupa tratare, folosita pentru baut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei si indiferent daca este furnizata prin retea de distributie, din rezervor sau este distribuita in sticle ori in alte recipiente;
b) toate tipurile de apa folosita ca sursa in industria alimentara pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substantelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fantani, izvoare etc., folosita pentru baut, gatit sau in alte scopuri casnice.
Apa potabila trebuie sa fie sanogena si curata, indeplinind urmatoarele conditii:
a) sa fie lipsita de microorganisme, paraziti sau substante care, prin numar sau concentratie, pot constitui un pericol potential pentru sanatatea umana;
b) sa intruneasca cerintele minime prevazute in lege.”
De asemenea, apa potabila trebuie sa nu contina:
-
Bacterii coliforme
-
Escherichia coli (E.coli)
-
Enterococi
-
Pseudomonas aeruginosa
-
Clostridium perfringens
Conform Normei tehnice (HG 1020/2005) de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, exista un numar de compusi prezenti in mod natural in apele minerale naturale ale caror limite maxime, daca sunt depasite, pot constitui un factor de risc pentru sanatatea publica:
-
Stibiu – 0,005 (mg/l)
-
Arsen – 0,01 (mg/l)
-
Bariu – 1,0 (mg/l)
-
Bor (mg/l)
-
Cadmiu – 0,003 (mg/l)
-
Crom – 0,05 (mg/l)
-
Cupru – 1,0 (mg/l)
-
Cianuri – 0,07 (mg/l)
-
Fluoruri – 5,03 (mg/l)
-
Plumb – 0,01 (mg/l)
-
Mangan – 0,5 (mg/l)
-
Mercur – 0,001 (mg/l)
-
Nichel – 0,020 (mg/l)
-
Nitrati – 50 (mg/l)
-
Nitriti – 0,1 (mg/l)
-
Seleniu – 0,01 (mg/l)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de apa contaminata poate cauza:
-
Methemoglobinemia
-
Cancer (gastric, in principal)
-
Intoxicatii si alergii
-
Afectiuni dermatologice
-
Toxicitate la nivelul diverselor organe
-
Hepatita
-
Dizenterie
-
Holera
In Uniunea Europeana, concentratia maxima pe care o poate contine apa potabila este de 50 de miligrame/litru. Conform medicilor insa, o concentratie de peste 10 mg/l nitraţi şi peste 0,05 mg/l nitriţi poate pune in pericol viata bebelusilor (
http://www.evz.ro/detalii/stiri/apa-imbuteliata-pericol-pentru-nou-nascuti-vezi-ce-cantitate-de-nitrati-contine-o-sticla-de.html).
Citeste mai mult
Sinonime: ELAEIS GUINEENSIS
Descriere:
Uleiul de palmier (procesat) contine (per lingura):
-
120 calorii
-
13,6 g de grasimi (dintre care aproximativ 50% saturate, 40% mononesaturate si 10% polinesaturate)
-
2,17 mg de vitamina E
-
1,1 mcg de vitamina K
-
0 carbohidrati
-
0 proteine
Uleiul de palmier poate fi extras fie din pupla rosie a fructului de palmier (ulei de palmier rosu) sau din semintele aceluiasi fruct (ulei de palmier nucleu). Ceea ce ramane dupa extragerea din uleiul rosu a tuturor vitaminelor bune pentru cosmetica este ulterior rafinat, dezodorizat, albit si partial sau total hidrogenat, rezultand uleiul de palmier alb. Acesta este preferat industriei alimentare, iar uleiul rosu este isi dovedeste eficienta in cosmetica.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 210-1999, uleiul de palmier se regaseste in categoria
02.0 Grasimi, uleiuri si emulsii grase, grupa
02.1 Grasimi si uleiuri esentiale fara apa, subgrupa
02.1.2 Uleiuri si grasimi vegetale: grasimi si uleiuri comestibile obtinute din plante(produsele pot proveni dintr-o singura planta sau promovate drept un amestec de uleiuri).
Acesta poate contine urmatorii aditivi:
-
Esteri de ascorbil - 500 mg/kg 10
-
Hidroxianisol butilat - 200 mg/kg
-
Butilhidroxitoluen - 200 mg/kg
-
Beta-, Caroteni, Legume - 1000 mg/kg
-
Esteri ai acidului diacetiltartric si acizi grasi din glicerina - 10000 mg/kg
-
Rasina de guaiac - 1000 mg/kg
-
Citrati de izopropil - 200 mg/kg
-
Polidimetilsiloxan - 10 mg/kg
-
Polisorbati - 5000 mg/kg
-
Galat de propil - 200 mg/kg
-
Esteri propilenglicolici ai acizilor grasi - 10000 mg/kg
-
Citrat de stearil – gmp
-
Butylhydroquinone tertiar - 200 mg/kg
-
Thiodipropionate - 200 mg/kg
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (intrat in vigoare la 1 iunie 2013), uleiul vegetal poate contine:
-
Acid lactic (E 270)
-
Acid ascorbic (E 300)
-
Esteri ai acizilor grasi cu acid ascorbic (E 304)
-
Extract bogat în tocoferol (E 306)
-
Alfa-tocoferol (E 307)
-
Gama-tocoferol (E 308)
-
Delta-tocoferol (E 309)
-
Galati, TBHQ si BHA, individual sau combinati (E 310-320)
-
Butilhidroxitoluen (BHT) (E 321)
-
Lecitine (E 322)
-
Acid citric (E 330)
-
Citrati de sodiu (E 331)
-
Citrati de potasiu (E 332)
-
Citrati de calciu (E 333)
-
Esteri ai acidului citric cu mono- si diglicerideler acizilor grasi (E 472c)
-
Extracte de rozmarin (E 392)
-
Dimetilpolisiloxan (E 900)
-
Monogliceride si digliceride ale acizilor grasi (E 471)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de ulei de palmier poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Boli cardiovasculare (cresterea colesterolului)
-
Probleme la nivelul ficatului
-
Toxicitate la nivelul organelor (in cazul uleiului de palmier procesat)
Consumul de ulei de palmier nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: aditiv alimentar, agent de ingrosare
Descriere:
Un aditiv alimentar cu simbolul E1420 (amidon modificat acetilat), 1421, E1422 sau E1440 (amidon modificat hidroxipropilic), din grupul agentilor de ingrosare.
-
amidon tratat fizic sau chimic (cu acizi, baze, tratamente termice extreme, etc.), solubil si in apa rece, folosit in industria alimentara pentru prepararea iaurturilor cremoase ori ca agent de ingrosare, datorita caracteristicilor tixotrope.
-
un adaos artificial, strain esentei alimentului si fara similitudini in natura.
E 1422 este un adipat de diamidon acetilat. Face parte din categoria "E-uri suspecte".
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
-
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii e-urilor "suspecte" se numara: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale si ale ficatului, tulburarile hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol.
-
In majoritatea tarilor din UE, amidonul modificat este interzis sa se foloseasca ca agent al produselor lactate simple (iaurturi), utilizandu-se doar pentru iaurturile cremoase si pentru unele sortimente de iaurturi cu fructe.
Citeste mai mult
Sinonime: CASEINA
Descriere:
-
substanta proteica aflata in lapte si care, coagulandu-se, formeaza partea componenta principala a branzeturilor; principala proteina din laptele de vaca sau de oaie.
Laptele de vaca contine de 20 de ori mai multa cazeina decat laptele uman. Cazeina se digera lent, facand mai dificila actiunea enzimelor digestive. Contine o cantitate mai mica de aminoacizi in comparatie cu proteina din zer.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Se recomanda evitarea consumului de produse ce contin cazeina persoanelor diagnosticate cu intoleranta la acest ingredient.
Citeste mai mult
Descriere:
Amidonul este un polizaharid de rezerva, specific organismelor vegetale, care se gaseste atat in tesuturile fotosintetice, cat si in majoritatea tesuturilor de rezerva (seminte, tubercule etc). Este partea cea mai importanta din glucide.
Amidonul de grau este o substanta sub forma de pulbere obtinut din boabe de grau.
Este foarte util ca un agent de ingrosare, dar nu are puterea de ingrosare la fel de mare ca si amidon de porumb.
Amidonul de grau este folosit in sosuri si budinci.
Extragerea amidonului de grau este un proces auxiliar care se realizeaza la obtinerea glutenului din faina de grau.
Procedeelede extracţie sunt urmatoare:
-
procedeul alcalin
-
procedeul spalarii aluatului
Reactii adverse:
Citeste mai mult
Descriere:
Sarea de mare are aceleasi proprietati ca sarea de masa, fiind obtinuta insa prin evaporarea apei de mare sau ocean. Aceasta contine intre 400 - 590 mg de sodiu per sfert de lingura.
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria
12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa
12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa
12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica). Aditivi pe care ii poate contine:
-
Carbonat de calciu – gmp
-
Silicat de calciu – gmp
-
Ferocianuri - 14 mg/kg
-
Carbonat de magneziu - gmp
-
Oxid de magneziu – gmp
-
Silicat sintetic de magneziu – gmp
-
Fosfati - 8800 mg/kg
-
Polisorbati - 10 mg/kg
-
Saruri ale acizilor miristic, palmitic si stearic cu amoniac, calciu, potasiu si sodiu - gmp
-
Dioxid de silicon, amorf - gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), sarea poate contine:
-
Carbonat de calciu (E 170)
-
Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati (E 338-452)
-
Ferocianuri (E 535-538)
-
Carbonati de sodiu (E 500)
-
Carbonati de magneziu (E 504)
-
Clorura de magneziu (E 511) - numai sare de mare
-
Oxid de magneziu (E 530)
-
Dioxid de siliciu – silicati (E 551-559)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sare de mare poate cauza:
-
Contaminare cu diversi compusi toxici (in cazul apei de mare contaminate)
-
Hipertensiune arteriala
-
Pietre la rinichi
-
Boli cardiovasculare
-
Osteoporoza
-
Probleme la nivelul tiroidei
US Department of Agriculture recomanda un consum zilnic de sare de 2300 mg (o lingurita), respectiv 1500 mg pentru persoanele cu tensiune arteriala mare sau diabet, in timp ce Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda un consum de 2000 mg / zi.
Citeste mai mult
Sinonime: E452, E452 (I); E452 (II); E452 (III); E452 (IV); E452 (V)
Functii: Sechestrant, stabilizatori, emulgatori; sare de topire
Descriere:
Saruri de sodiu/potasiu/calciu/amoniu cu fosfati. Toate sunt produse sintetice din carbonatii respectivi si acid fosforic.
Tipuri de fosfati:
-
E452(i) Polifosfat de sodiu (anterior E450c(i))
-
E452(ii) Polifosfat de potasiu (anterior E450c(ii))
-
E452(iii) Polifosfat de sodiu si calciu
-
E452(iv) Polifosfat de calciu (denumit si 544)
-
E452(v) Polifosfat de amoniu (anterior E450c(i))
Doza zilnica acceptata:
-
Pana la 70 mg/kg corp pentru toti aditivii ce contin fosfat.
In Codex Alimentarius acest ingredient are numarul E452 si face parte din categoria E urilor suspecte.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Concentratiile mari de fosfati pot destabiliza unele procese metabolice deoarece fosfatul joaca un rol important in metabolismul general.
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii E¬-urilor "suspecte" se numara:
-
alergiile
-
dereglarile hormonale
-
tulburarile hepatice
-
bolile intestinale si ale ficatului
-
tulburarile hepato-biliare
-
tulburari ale tubului digestive
-
tulburarile nervoase
-
cresterea nivelului de colesterol.
Citeste mai mult
Sinonime: E331
Descriere:
Citratul de sodiu este sarea de sodiu a acidului citric, avand rol de substanta alcalina in corpul uman.
Citratii de sodiu se impart in:
-
Citrat monosodic – E 331(i)
-
Citrat disodic – E 331(ii)
-
Citrat trisodic – E 331(iii)
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 331 – Citrati de sodiu.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, citratul de sodiu poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de citrati de sodiu poate cauza:
-
Probleme la nivelul muschilor (spasme si contractii necontrolate si dureroase)
-
Hipernatremie
-
Cresterea nivelului de potasiu
-
Probleme la nivel digestiv (diaree)
Consumul de citrati de sodiu nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Functii: agent de ingrosare
Descriere:
Caragenanul este un polizaharid natural, fiind extras din alga Chondrus crispus, muschi irlandez, specie de alge rosii creste din belsug de-a lungul coastelor stancoase a Atlanticului de Nord din America si Europa.
Este frecvent utilizat ca substanta de ingrosare si stabilizator in produse lactate, cum ar fi inghetata si alimentele procesate, inclusiv carnea pentru masa de pranz.
Acesta poate fi, de asemenea, utilizat ca substanta de ingrosare in procesul de imprimare a panzeturilor si pentru limpezirea berii sau a vinului.
Conform Codex Alimentarius, caragenanul poate fi folosit ca emulgator, substanta suport, stabilizator, agent de gelificare, agent de ingrosare, emulgator si umectant. In Codex Alimentarius are numarul E407 sau E406b – caragenan. Face parte din categoria E-urilor periculoase.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 407 – Caragenan.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de caragenan poate cauza:
- Reactii alergice
- Probleme la nivel digestiv (crampe, diaree, balonare, flatulenta)
- Toxicitate la nivelul organelor
Consumul de caragenan nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
De stiut:
- Caragenanii cu lant scurt (caragenan degradat) pot produce perforarea intestinului si nu sunt permisi in alimente.
- La animalele de laborator (sobolani) produce cancer de colon, fiind imunosupresor.
- Determina asimilarea lenta a mineralelor, fiind un laxativ cand se consuma in cantitati mari.
- S-a demonstrat ca produce ulcer si cancer.
- Nu se recomanda consumul frecvent.
- Concentratiile ridicate produc flatulenta si balonare in urma fermentarii de catre microflora intestinala (similar cu toate polizaharidele digerabile).
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”. Termenul “arome” se refera la produsele:
-
“care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
-
compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
-
Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
-
Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
-
Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
-
Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
-
Extracte de rozmarin
-
Guma Karaya
-
Konjac
-
Polisorbati
-
Beta-ciclodextrina
-
Dioxid de siliciu
-
Dimetil polisiloxan
-
Ceara de albine
-
Trietil citrat
-
Diacetat de gliceril (diacetina)
-
Triacetat de glicerina (triacetina)
-
Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
-
Alcool benzilic
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
-
Inrautatirea astmului
-
Reactii alergice
-
Cancer
-
Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Sinonime: E200
Functii: conservant
Descriere:
-
se regaseste in fructele arbustului Sorbus aucuparia.
Nu este eficient impotriva bacteriilor, dar protejeaza produsele alimentare de mucegaiuri si drojdii.
Utilizare: in iaurturi si alte produse lactate fermentate, salate de fructe, produse de cofetarie, limonada, branza, paine de secara, prajituri si produse de panificatie, pizza, fructe de mare, suc de lamaie, cidru si supe.
Este admis a se folosi in cantitati cuprinse intre 200 mg/kg si 2000 mg/kg in aproape toate tipurile de produse alimentare.
-
Doza zilnica: pana la 25 mg/kg corp, doza la care nu au fost semnalate efecte secundare.
In Codex Alimentarius are numarul E200 si face parte din categoria E-urilor suspecte.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
-
Nu este permis in produse pentru sugari si copii mici.
Acidul sorbic nu este un produs toxic, dar unele persoane pot prezenta reactii alergice.
Posibile efecte adverse:
Distruge vitamina B12.
Citeste mai mult
Functii: colorant
Descriere:
Beta carotenul este un tip de pigment ce se gaseste in plante, mai ales in morcovi si in legumele colorate.
Carotenii sunt produsi ca izomeri, constand dintr-o serie de compusi chimic identici, dar diferiti steric.
Studiile bazate pe subiecti au relevat faptul ca persoanele care consuma de cel putin 4 ori pe zi fructe si legume bogate in beta-caroten isi reduc riscul de aparitie a bolilor de inima si a cancerului.
In organism, beta-carotenul este convertit in vitamina A (retinol).
Retinolul are urmatoarele proprietati:
-
imbunatateste vederea
-
intareste sistemul imunitar
-
contribuie la o piele sanatoasa
-
intarireste membranele musculare.
In Codus Alimentarius, acest ingredient are denumirea de E160a.
Colorant alimentar, insolubil in apa ale carui nuante variaza de la galben la oranj, depinzand de solventul utilizat pentru extractie.
Doza zilnica:
Face parte din categoria "E-uri suspecte".
Reactii adverse:
- Restrictii de folosinta:
- Da
Siguranta/Rating ingredient:
-
Printre pericolele care pandesc organismul in urma consumarii E-urilor "suspecte" se numara: alergiile, dereglarile hormonale, tulburarile hepatice, bolile intestinale si ale ficatului, tulburarile hepato-biliare, tulburari ale tubului digestiv, tulburarile nervoase si cresterea nivelului de colesterol.
-
Concentratii mai mari pot duce la o culoare galbena a pielii. Carotenul este o sursa de vitamina A(retinol), concentratiile marite pot provoca simptome ale toxicitatii vitaminei A.
-
Studiile au sugerat ca dozele mari de beta-caroten pot ajuta in scaderea sensibilitatii la radiatiile solare.
Citeste mai mult
